RSS

SĂ TRĂIASCĂ ARHITECTUL

05 Dec

SĂ TRĂIASCĂ ARHITECTUL

                                  ….. de G. Topârceanu
 
Pe strada Toamnei unde,
Pomii-și scuturau povara,
Locuia o cuconiță
Blonda și frumoasa – Clara!
 
Avea trup de crin și gura
Roșie ca o mușcată;
Sânii – două crizanteme
Și…era și măritată!
 
Soțul ei – Avram Barbulea –
Voiajor prin toată țara,
Pleca luni de dimineață
Și venea sâmbătă seara.
 
Astfel că, în alte zile,
Clara dulce, drăgăstoasă
Marți și joi – să se distreze –
Mă primea pe mine-n casă.
 
Îi citeam poeme, versuri,
Mă-mbătam de glasul ei,
Ne spuneam povești, și-n urmă
Petreceam ca de-obicei.
 
Casa-n care dragei mele
Îi fusese scris să șadă,
Avea dou-apartamente
Cu balcoanele spre stradă.
 
Jos în gang, urcai o scară
Care-așa – din construire –
Nu avea altă intrare,
Nu avea altă ieșire.
 
Iar alături, stătea Sprința
Cu bărbatul – Haim Nane,
Care-avea tot astfel casa
Și tot astfel de balcoane.
 
Nimeni, nimeni; numai scara
Luminată de un bec,
Mă știa când vin la Clara,
Mai ales știa când plec.
 
Vremea-și împletea cununa,
Și destinul priveghea
Să gustăm din fericirea
Dragostei – și eu și ea!
 
Da-ntr-o noapte violentă,
Când cu draga mă…distram
Se-auziră pași pe scară,
Și ea-mi spune: – Vine-Avram!
 
Mă îmbrac în fugă, fulger,
Vinovat ca un borfaș
Și deschid în grabă ușa
Și-mi dau drumu-n balconaș.
 
Doamne, Tu, care scapat-ai
De la jertfă pe Isac,
Fă și-acuma o minune
Și mă-nvața ce sa fac?
 
Și precaut, fara voie,
Instinctiv, eu fac un salt
Și-ntr-o clipă sînt alături,
În balconul celălalt.
 
Situația e gravă;
Simt în creier un ciclon!
Ce ma fac dacă vecinul
Mă găsește în balcon?!
 
Să sar jos, cu neputință!
Trotuarul e departe,
Simt în cerebel o luptă
Și pe viață, și pe moarte!
 
Și de-odată se deschide
Ușa-ntr-un moment fatal,
Și-n chenarul ei apare…
Soțul Clarei, personal!
 
Eu înghet și gura-mi mută
Nici o șoaptă nu îndrugă!
Și ridic în semn de spaimă
Brațele, în semn de rugă…
 
Pe când el, vazându-mi halul,
Ca să-mi cruțe umilința,
A dedus fără-ndoială
Că am fost surprins la…Sprința.
 
Și întelegând din semne
Că-i cer mila ca un prost,
Mi-a dat mâna să sar iarași
În balconu-n care-am fost!
 
A deschis cu grijă ușa,
Nici un zvon să n-o alarme
Și, cu patos i-a spus Clarei,
Care se facea că doarme:
 
– Nu ți-am spus eu, Clara dragă,
Cum că Sprința-i o stricată?
Uite de-unde are blana –
Skong – cu care-i îmbracată!
 
Vino-ncoa, poete dragă
Și iți jur pe Dumnezeu
Că n-o sa te știe nimeni.
Nici soția, nici chiar eu!
 
M-a condus de mână vesel,
Iara eu priveam cuminte,
Trupul Clarei strâns în brațe
Cu o ora înainte.
 
Și când m-am văzut în stradă
M-am rugat, c-așa mi-e firea,
Să traiască arhitectul
Care-a construit clădirea!
 
Fiindcă ce faceam eu dacă
Mă paștea un ghinion,
Și această casa-a Clarei
Avea numai un balcon?!
 
S-ar putea să-ți placă și „Umor cu esență de amor”
_______________________________________________________________________________________
Dacă ți-a plăcut, nu râde singur, share-uiește!
Anunțuri
 
Un comentariu

Scris de pe 5 Decembrie 2013 în PAUZA DE RAS

 

Etichete: , , , , ,

Un răspuns la „SĂ TRĂIASCĂ ARHITECTUL

  1. Skylar

    15 Ianuarie 2014 at 8:11

    Looking forward to reading more. Great blog.Thanks Again. Keep writing.

     

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: