RSS

Zodiacul, astrologia și miturile religioase

02 Iun

Un mit este o idee, care crezută la scară largă, este falsă. În mod mai profund, în sens religios, un mit este pentru oameni o poveste îndrumativă și mobilizatoare. Nu se pune accentul pe conformitatea poveștii cu realitatea, ci pe efectul pe care îl produce. O poveste nu poate avea efect decât dacă este crezută ca fiind adevărată de o comunitate sau de o națiune. Nici nu se ia în considerare faptul ca anumiți oameni pun întrebări cu privire la cât de adevarată este povestea sacră. Gardienii credinței nu intră în nici o polemică cu ei. Îi ignoră pur și simplu sau îi denunță ca blasfemiatori.

 

Istoria miturilor …

Mitul este substituentul sărac în adevăr dar spectaculos în prezentare a întrebărilor cu privire la geneză, în sens larg. Acesta este produsul unor formațiuni culturale destul de evoluate pentru a descoperi necesitatea unor răspunsuri existențiale, dar insuficient pregătite pentru a discerne realitatea obiectivă de subiectivismul dorit prin rezolvarea mitică. Putem spune că mitul și gândirea mitică fac parte din copilăria societății umane, în care definirea binelui și răului au corespondent demiurgic.

Odată cu sistematizarea și recunoașterea valorii cunoașterii de tip științific meritul mitului de exemplificare a „realității” devine din ce în ce mai pueril, rămânând ca valoare doar la nivel de exercițiu estetic. Toate religiile, ca exponente instituționale a unor mituri în detrimentul altora, au avut de furcă cu fenomenele mitologice, defăimându-le pe cele neconforme sau sincretizându-le pe cele imposibil de distrus. Concomitent, acestea, pe fondul nevoii de răspuns a oamenilor, au creat alte nenumărate mituri, ce fie au venit în completarea celor vechi, fie au contrazis prezumțiile acestora, oferind alte soluții, la fel de demiurgice și imposibil de validat. Nici societatea modernă, insuficient cultivată științific la nivel mediu, nu a scăpat de mitizare. Au apărut mituri urbane, moderne, ce oferă fantastice răspunsuri în același ton spectacular, dar lipsit de dovezi sau cu interpretări defectuoase. Aici amintim miturile ce pot sta la baza unor noi religii: presupusa existență a extratereștrilor pe Terra, a bioenergiei, teoria conspirației mondiale sau universale, influența astrelor, memoria apei etc. Unele sunt preluate și prelucrate din mituri mai vechi, religii, convingeri sau insuficientă cunoaștere științifică, altele sunt deliberat generate, la început ca zvon, mai apoi ca mit (legendă urbană).
Ca exemplificare amintesc mitul că morcovii cruzi fac vederea bună. Acest mit a fost lansat de serviciul de informații britanic, ce dorea prin acest zvon să protejeze noua invenție de identificare aeriană a inamicului, RADAR-ul. Pentru asta au lansat informațiile, false științific, că piloții englezi sunt capabili de vedere nocturnă deoarece au consumat foarte mult morcov crud, bogat în betacaroten. Cine credeți că sunt cei mai mari consumatori de morcov crud în copilărie acum? Germanii, cei vizați de acest zvon ce s-a transformat în mit.

Avem nevoie de mituri?

Răspunsul este NU. Nu avem nevoie de mituri, avem nevoie de răspunsuri corecte, avem nevoie de a identifica miturile, ca formă de interpretare populară, față de cunoaștera științifică. Am putea gândi că acest tip de cunoaștere, prin știință, ar fi o metodă mitică de a ne raporta la existență. Nimic mai fals. Metoda de cunoaștere științifică presupune tocmai posibilitatea de a infirma o anumită teorie. Teoria științifică suferă de „infirmabilitate” sau „falsificabilitate”, adică nu este un adevăr imposibil de verificat, cum este cel revelat prin mit, ci dimpotrivă.

Din nou NU pentru că toate religiile, mai ales cele actual majoritare, sunt bazate doar pe mituri (mitul convorbirii directe cu Dumnezeu, mitul nașterii din fecioară, mitul învierii, mitul existenței raiului și a vieții veșnice), lucru ce duce la intoleranța celor ce iau aceste mituri ca adevăruri de netăgăduit față de cei ce le consideră ceea ce sunt: povești ale copilăriei societății umane. … spune „Profu de religie”

dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu!
_______________________________________________________________________________________
Nu păstra doar pentru tine, trimite la prieteni, mail-uiește sau share-uiește!
Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 2 Iunie 2014 în ADEVAR SAU PROVOCARE

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , ,

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: