RSS

rezultatele căutării pentru ‘puterea cuvintelor’

Puterea cuvintelor

În cuvinte se află puterea şi energia create de gândire. În ziua în care omul va înţelege că are puterea de a-şi schimba viaţa prin cuvintele create de „gândire”, el va atinge maturitatea. Cuvintele noastre au puterea de a răni dar și de a vindeca. Alege-le cu înțelepciune!

broascaBroscuța surdă

Un grup de broaște călătoreau printr-o pădure; la un moment dat, două dintre ele au căzut într-o groapă adâncă. Când celelalte broaște au realizat cât de adâncă este groapa în care au căzut cele două broaște, au început să se agite pe margine, să facă multă gălăgie, să le spună celor din groapă că situația lor este imposibilă…și că sunt deja ca și moarte. Cele două broaște au ignorat însă ceea ce li se spunea și săreau cât puteau de sus, sperând că au să ajungă să sară pe marginea groapei și să se salveze. Broaștele de pe margine continuau să se vaiete și să le spună că nu-i nici o speranță … distanța e mult prea mare și asta le este soarta … vor muri în groapă, precis. În cele din urmă, una dintre broaște, obositî, s-a oprit să se odihnească și auzind ce spun broaștele de pe margini, s-a apucat de plâns și … n-a mai sărit; și curând a murit, de inima rea.

Cealaltă broască însă a continuat să sară tot mai sus … cât putea de sus. Pline de bunăvoința, broaștele de pe margine s-au unit într-un cor și o rugau pe broască să accepte că ăsta îi este destinul și să stea liniștită, să aștepte și ea să moară. Dar broasca din groapă, încăpățânată a sărit din ce în ce mai sus, până când una din sărituri a fost pe marginea gropii … reușise să sară afară, să se salveze. Când au văzut-o afară, celelalte broaște, uimite au întrebat-o …
-Nu ne-ai auzit strigând la tine?
-Nu, raspunse broscuța…că…sunt surdă … și sufla greu sarmana gâfâind de oboseală. Am crezut că mă încurajați și de aia săream din ce în ce mai tare!
………………………………

Pilda acestei povești este următoarea: Să nu te iei niciodată după părerile pesimiste și negativiste ale oamenilor din jurul tău căci îți vor răpi cele mai minunate vise, cele pe care la porți în inimă. Gandește-te întotdeauna la puterea cuvintelor întrucât ceea ce vei citi sau vei auzi te va afecta. Nu lăsa ca opiniile altora să devină realitatea ta.

…………………………………..

Înţeleptul zen
Un înţelept zen se plimba pe stradă, când un om a ieşit brusc dintr-un gang şi cei doi s-au izbit puternic unul de celălalt. Străinul şi-a ieşit din minţi de furie. Înţeleptul a făcut o mică plecăciune, a zâmbit amabil şi i-a spus:
„- Prietene, nu ştiu care dintre noi este răspunzător de această întâlnire bruscă. Nu am intenţia să-mi pierd timpul făcând investigaţii în această direcţie. Dacă a fost vina mea, îmi cer iertare. Dacă a fost vina ta, consideră-te iertat.”
După care a zâmbit din nou şi şi-a văzut de drum.
 
Disputa filozofică
„- Spune-mi un singur efect practic, concret, al spiritualităţii, i s-a adresat scepticul înțeleptului zen, gata de o dispută filosofică.
„- Iată unul, i-a răspuns înțeleptul. Când cineva te insultă, îţi poţi ridica spiritul la o înălţime la care insulta nu mai poate ajunge.”
 
Aspirantul
Un aspirant a făcut o greşeală foarte mare şi toată lumea se aştepta ca înțeleptul zen să îl pedepsească. Însă acesta s-a comportat ca şi cum nimic nu s-ar fi petrecut.
După o lună a venit un aspirant la el şi i-a zis foarte indignat: „Nu pot să cred că nu i-ai zis nimic când ai văzut că a greşit. Doar de asta ne-a dat Dumnezeu gură”.
Înțeleptul zen i-a răspuns: „Da, dar ne-a dat şi pleoape”.
 
Rabinul și călătorul
Într-o bună zi, un călător trecu pe la un rabin faimos. Fu uimit să vadă că rabinul nu avea altceva decât o odaie plină de cărţi. Avea drept mobilă doar o masă şi o laviţă.
„- Dar, învăţătorule, unde-ţi este mobila? întrebă călătorul nostru. – Dar a ta unde este? întreba la rându-i rabinul. – A mea? Păi, eu sunt doar în trecere pe aici, răspunse calatorul. – Şi eu la fel, zise rabinul.”
 
Samuraiul
Lângă Tokio trăia un vestit războinic samurai, care a decis să-i îndrume pe cei tineri în budismul Zen. Se spune că în ciuda vârstei înaintate, el putea înfrânge orice adversar.
Într-o după-amiază, un luptător – cunoscut pentru lipsa lui de scrupule – a ajuns în localitatea unde trăia bătrânul samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, aştepta până când adversarul făcea prima mişcare şi apoi contraataca foarte repede.
Tânărul luptător nu pierduse încă nicio luptă. Auzind de reputaţia samuraiului, a decis să-l învingă pentru a-şi mări faima.
Toţi studenţii erau împotriva luptei, dar bătrânul samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toţi în piaţa din centrul oraşului, iar tânărul a început să-l insulte pe samurai. A aruncat câteva pietre în direcţia lui, l-a scuipat în faţă, l-a insultat, i-a insultat până şi pe strămoşii săi.
Timp de câteva ore, a făcut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar bătrânul rămânea impasibil. La sfârşitul după-amiezii, simţindu-se obosit şi umilit, războinicul a abandonat lupta şi a plecat.
Decepţionaţi de faptul că Ghidul spiritual primise atât de multe insulte şi provocări, studenţii l-au întrebat:„- Cum ai putut răbda atât de multă umilinţă? De ce nu ţi-ai folosit spada, chiar dacă ştiai că ai fi pierdut, în loc să-ţi expui laşitatea în faţa tuturor?
– Dacă cineva vine la tine cu un dar şi tu nu îl primeşti, cui aparţine darul? întrebă samuraiul. – Celui care ţi l-a oferit, replică unul dintre discipoli. – La fel şi cu orice mânie, insultă sau invidie, spuse bătrânul samurai. Când nu sunt acceptate, continuă să aparţină celui care le-a purtat.”
 
Sursa: youtube
 
Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu!
_______________________________________________________________________________________
Nu păstra doar pentru tine, share-uiește!
Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 27 Ianuarie 2014 în DIVERSE

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Imagine

Ceea ce-ți aparține

cufar2

Un om a murit subit. Deodată … l-a văzut pe Dumnezeu apropiindu-se de el cu o valiză în mână.
– Fiul meu, e timpul să mergem…
Omul l-a întrebat:
– De ce aşa curând? Aveam atâtea planuri…
– Îmi pare rău fiule! Dar… acum este momentul plecării tale…
– Dar ce ai în valiză?
– Ceea ce ţi-a aparţinut!
– Ce mi-a aparţinut? Vrei să spui… lucrurile mele, hainele, banii?
– Îmi pare rău fiule … dar lucrurile materiale pe care le-ai avut nu ţi-au aparţinut niciodată. Aparţineau pământului.
– Atunci … sunt amintirile mele?
– Îmi pare rău fiule, dar acestea nu mai vin acum cu tine. Ele nu ţi-au aparţinut niciodată. Aparţineau timpului.
– Atunci… talentele mele?
– Îmi pare rău fiule, dar nici acestea nu ţi-au aparţinut. Aparţineau circumstanţelor.
– Atunci … prietenii mei … membrii familiei mele?
– Îmi pare rău, fiule, dar nici ei nu ţi-au aparţinut. Aparţineau drumului tău prin viaţă.
– Dar soţia … și … copiii mei?
– Îmi pare rău fiule, însă nici chiar ei nu-ţi aparţineau. Aparţineau inimii tale.
– Atunci … trupul meu?
– Nici acesta nu ţi-a aparţinut niciodată. Aparţinea ţărânei.
– Atunci … e sufletul meu?
– Îmi pare rău fiule, dar sufletul… sufletul nu ţi-a aparţinut niciodată. Sufletul tău îmi aparţinea mie.
Disperat, omul smulse valiza din mâna lui Dumnezeu şi o deschise. Era goală! Cu o lacrimă de dezamăgire omul îl întrebă pe Dumnezeu:
– Nu am avut niciodată nimic?
– Ba da, fiule… Fiecare din momentele pe care le-ai trăit au fost numai şi numai ale tale …

Viaţa reprezintă o înșiruire de momente. Momente care sunt numai ale tale. Bucură-te din plin de ele! Şi nimic din ceea ce crezi că-ţi aparţine să nu te oprească să faci asta! Trăieşte ACUM … Trăieşte-ţi viaţa!!!

S-ar putea să-ți placă și Puterea cuvintelor
_______________________________________________________________________________________
Nu păstra doar pentru tine, trimite la prieteni, mail-uiește sau share-uiește!
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 10 Aprilie 2014 în DIVERSE

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: