RSS

Arhive pe etichete: criza

Terapia prin râs

 

Este un lucru cunoscut faptul că sănătatea și buna-dispoziție depind în mod direct una de cealaltă. De câteva decenii medicii din toata lumea au acceptat faptul că râsul poate fi instrumentul unei terapii extrem de eficiente având un rol important în ameliorarea și chiar vindecarea bolilor. Când râzi se stimulează secreții neuro-hormonale. Astfel crește secreția de endorfine, cunoscutul hormon care ajuta creierul sa ignore durerea și participă la instalarea stării de bine.

Râsul îmbunătățește starea psihică, reduce stresul, stimulează sistemul imunitar al organismului, ameliorează valorile tensiunii arteriale și chiar a glicemiei, stimulează respirația prin mișcările accentuate ale musculaturii abdominale și ale mușchiului diafragmei, producând un masaj intern cu beneficii directe asupra circulației sanguine și asupra creșterii concentrației de oxigen din sânge. Studiile știintifice au demonstrat că râsul, practicat zilnic măcar 15 minute, previne și combate anxietatea, depresia, melancolia sau crizele de panică adesea nemotivate.

Râsoterapia mărește capacitatea și eficiența în muncă, ne ajută să dezvoltăm relații armonioase și o comunicare mai bună cu cei din jur. Neavând efecte adverse și fiind 100% natural, râsul este practic cea mai eficientă metodă de prevenire și tratare a bolilor psihice și fizice.

Terapia prin râs a apărut la începutul anilor ’90 și este atribuită doctorului Madan Kataria, originar din India, care a uimit întreaga lume cu cartea sa – „Să râdem fără niciun motiv”. Această terapie a devenit cunoscută și sub numele de „Yoga prin râs”, un proces care constă în practica în grup, îndelungată, a râsului.

Când râzi, ești fericit! Când te simți bine și râzi în hohote, nu mai există nici trecut, nici viitor, nici griji, nici probleme. Există doar o stare eliberatoare, de bine, de preaplin și beatitudine. Așa că reține că o zi în care nu ai zâmbit măcar, este o zi pierdută! Încearcă să faci din această experiența o obișnuință zilnică și vei vedea cum ți se va schimba viața.

Crizele de râs

Ce sunt aceste crize de râs şi de ce nu ne putem abţine, deşi uneori nu e momentul pentru a fi veseli? Râsul, ca şi plânsul, nu este un proces conştient. Nimeni nu alege în mod conştient când şi cât să râdă. Şi mai mult, râsul nici nu poate fi controlat, adică nu îl opreşti când vrei tu. Chiar dacă o criză de râs e posibilă în orice situaţie, şi la masă cu prietenii, dar şi la înmormântare, veselia este privită diferit în funcţie de situaţie. Din punct de vedere social îţi este acceptat să râzi când se face o glumă, dar nu când eşti la un eveniment trist. Aşa că vrând, nevrând, uneori trebuie să faci eforturi ca să te abţii. Probabil că prietenii tăi, binevoitori, te vor îndemna să te gândeşti la ceva trist, să te ciupeşti sau să-ţi muşti limba, ca să alungi orice urmă de veselie. Şansele de reuşită sunt minime. Profesorul Provine, care a studiat râsul timp de 20 de ani, spune că cel mai sigur mod de a întrerupe o criză de râs este să te retragi undeva, singur.

Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu!
_______________________________________________________________________________________
Nu păstra doar pentru tine, trimite la prieteni, mail-uiește sau share-uiește!
Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 27 Mai 2014 în SANATATE

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Banii, datoriile și criza economică

Dacă ați fi împumutat primul dolar apărut și acesta ar fi fost singurul dolar care ar fi existat pe planetă (fără să știți asta), și pe care ați fi promis că îl veți returna cu o dobândă de încă un dolar, de unde ați fi făcut rost de acel dolar în plus? Răspunsul este că ar fi trebuit să împrumutați și acel dolar (care de fapt nu exista) și să promiteți că îl veți înapoia și pe acela tot cu dobândă…  Atunci, ați fi avut „fizic” doi dolari, dar de fapt ați fi datorat patru (doi împrumutați + doi dobânda) …

Dacă nu ați înțeles exact cum stau lucrurile … haideți să mai încercăm încă odată :

Sursa: youtube

Banii nu mai au doar funcția inițială de schimb de mărfuri și abilități pentru împlinirea nevoilor. Relația producator – consumator este blocată de lipsa banilor, niște simple hârtii pe post de intermediar între oameni. Banii în sine nu au valoare. Datoriile globale nu se pot plăti.

Înainte, prin secolele anterioare, exista o cultură a iertării datoriilor, cultură care era sfântă. Cu timpul această ”cultură” s-a deformat, şi a devenit sfântă cultura datoriilor şi nu a iertării datoriilor. La nivel subtil, criza actuală este o criză a iertării datoriilor. Mai precis nimeni nu iartă, datorii care depăşesc de multe mii de ori suma de bani existentă în circulaţie. Deci din punct de vedere tehnic este imposibil să fie plătită vreodată. Situaţia este expusă foarte frumos de Charles Einsenstein în cartea sa ”Economia darului”.

În timp, banii au primit o altă funcţie decât cea pentru care au fost create. Există într-o economie sau în orice proces de schimb, două părţi: O nevoie, sau o persoană care are o anumită nevoie, şi marfa sau produsul care va satisface nevoia sa, respectiv persoana care îi va livra marfa respectivă. Banii iniţial aveau funcţia de mijloc de schimb, facilitând tranzacţia. Adică aveau rolul de a face posibil transferul unei mărfi care exista deja către o nevoie care exista deja. Atenţie căci aici stă cheia înţelegerii: Când nevoia există şi omul care are marfa există, banii nu fac decât să faciliteze schimbul a ceva ce există deja.

Toţi oamenii au nevoi şi pot rezolva nevoi ale altora, ceea ce lipseşte sunt banii. Nevoile de bază nu se vor termina niciodată: Hrană, adăpost, îmbrăcăminte, etc. Mărfurile există –  stocurile la nivel mondial sunt foarte mari, şi chiar dacă nu am vorbi de stocuri există alţi oameni care au abilităţile de a produce ceea ce pentru ceilalţi este o nevoie. Deci am în continuare elementele esenţiale pentru un sistem economic: Nevoile, marfa şi producătorii. La criză lipseşte un singur element: Banii! Adică cel care are o nevoie nu are banii să cumpere marfa sau serviciul care există deja. Banii având rolul de a intermedia acest schimb, au ajuns să nu mai fie destui…

Asta pentru că în timp, au primit cadou o nouă funcţie: Funcţia de avere. Adică nu mai au un rol doar de schimb economic, ci de acumulare a averii. Cele două concepte conform lui Charles Eisenstein, se bat cap în cap: În timp ce funcţia de mijloc de schimb, necesită o monedă în mişcare, care se mută mereu de la persoanele cu nevoi la cele care oferă, facilitând doar schimbul, funcţia de acumulare de avere presupune stocarea, păstrarea, blocarea banilor.

În acest context, este limpede că dezvoltarea abilităţilor personale, capacitatea de a satisface anumite nevoi oamenilor din jur, nu va suferi niciodată de pe urma unor crize monetare. Oamenii au nevoi, iar atât timp căt tu ai o abilitate de a le satisface schimbul se va produce inevitabil, pentru că şi tu ai anumite nevoi. Până la urmă este vorba despre un schimb de abilităţi. Tu ai abilitatea de a face haine, dar desigur ai o nevoie de a te hrăni. Între tine şi agricultor, este vorba de un schimb de abilităţi, în care banul are un rol intermediar secundar. Degeaba aţi avea amândoi bani dacă tu nu ai putea face haine iar el nu ar putea face alimente. Banii în sine nu au deloc valoare. Dacă noi nu am avea abilităţi pe care să le schimbăm între noi, am murii cu toţii pe grămada de bani.

Jocul vieţii este până la urmă un imens schimb de abilităţi, iar criza economică atinge doar moneda, care este un mic segment din marele joc. Datoriile totale la nivel mondial depăşesc cu mult sumele de bani care există în sistem, deci tehnic este imposibil ca ele să fie plătite vreodată.  Aceste sume s-au acumulat, pentru că nimeni nu a mai iertat de mult datornicii. NU ştiu care va fi rezolvarea acestui joc dar ştiu că CINE ÎȘI VA DEZVOLTA ABILITĂȚILE NU VA PIERDE!

i-banii-si-au-pierdut-functia-de-schimb-intre-nevoi-marfuri-produse-abilitati-relatia-producator-consumator-blocata-lipsa-banilor-datoriile-nu-se-pot-plati

Sursa: ceicunoi.wordpress.com

Se pare că în multe state, acestă „reevaluare teoretică de funcționare a vieții comunitare” a început să prindă contur, oamenii au început să se trezească la realitate. În România de exemplu, datorită unor portaluri de succes, precum olx.ro, tocmai.ro, etc (bravo lor) … s-a reușit să se promoveze liberul schimb de nevoi al oamenilor. Punându-i față în față, în virtutea negocierii acestora, au reapărut  „trocul, tocmeala, târguiala, înțelegerea, învoiala, înlesneala” … cuvinte care erau pe cale de dispariție în lexicul limbii noastre.

PS : În Japonia, datoria publică a ajuns la 1.02 quadrilioane de yeni 😦 Personal, eu nu credeam că poate exista fizic acest cuvant !

Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu!
_______________________________________________________________________________________
Nu păstra doar pentru tine, trimite la prieteni, mail-uiește sau share-uiește!
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 11 Mai 2014 în ADEVAR SAU PROVOCARE

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: