RSS

Arhive pe etichete: diverse

Boala secolului

Un parazit care invadează corpul uman a infectat deja 250 milioane de americani! Mesajul este lansat acum două săptămâni, de producătorul american de suplimente nutritive „Whole Body Research” pe canalul sau youtube, printr-un filmuleț ingenios și foarte educativ pe care vă invit să-l vizionați.

Pentru subtitrare porniți filmul, apoi apasați „click” pe bara playerului pe patrățelul din stânga „rotiței” settings, apoi apăsați „click” pe ON.

 

O nouă teorie medicală

Cancerul este, la ora actuală, una dintre cele mai importante cauze care provoacă decesul. Oncologul italian Tullio Simoncini, autorul cărţii „Cancerul este o ciupercă” (este vorba despre Candida), promovează o nouã teorie referitoare la aceastã boală. Teoria sa susţine că vindecarea cancerului poate fi simplă, fără riscuri şi rapidã – în doar câteva zile.

În prezent, celor diagnosticaţi cu cancer li se oferă de către medici trei variante: operaţie, chimioterapie sau radioterapie. Totuşi, rata de succes este departe de a fi mulţumitoare. Acum medicina se concentreazã pe a lucra cu ipoteza că un factor important în apariţia cancerului este cel genetic însă cercetările recente arată că factorul genetic joacã un rol scăzut în declanşarea bolii.

Cercetările doctorului Simoncini l-au condus la concluzia că drept cauză principală a bolii este o banală ciupercă numită Candida. Aceasta există în mod natural în organism şi nu cauzează probleme atât timp cât dezvoltarea ei nu scapă de sub control.

Tumora canceroasă este doar reacţia fireascã a organismului de a se apăra de această ciupercã. Mai multe studii anterioare stabiliserã deja o legaturã evidentă între cancer şi Candida: între 79 şi 97 la sutã dintre bolnavii de cancer prezentau şi infecţii cu Candida. Care este soluţia? Doctorul Simoncini a arătat evoluţia unor tumori spălate cu o banală soluţie de bicarbonat de sodiu.

Marele dezavantaj în lupta cu Candida este faptul cã ea se adaptează în căteva zile la atacul medicamentelor cunoscute până acum. Însă nu se adapteazã suficient de repede şi la bicarbonatul de sodiu. Din pãcate nu este suficient să înghiţim bicarbonat de sodiu pentru a scăpa de cancer, bicarbonatul de sodiu trebuie injectat direct în tumoră. Ph-ul tumorii se schimbă de la acid la alcalin, ceea ce creează un mediu în care ciuperca este distrusă înainte de a avea timp să se adapteze.

Experimentele doctorului Simoncini arată cã 99 la sutã dintre cazurile de cancer la sân şi vezică se pot vindeca în doar 6 zile, folosind doar un cateter care spală tumora cu soluţie de bicarbonat de sodiu. Evident, interesele financiare din industria farmaceutică au făcut ca doctorul Simoncini să fie marginalizat, iar teoria sa să fie prea puţin cunoscută.

Ce anume cauzeazã scăparea de sub control a dezvoltării Candidei în organism şi cum putem şti că avem probleme legate de acest lucru? Un semn bun este dorinţa nestăpânită de dulciuri şi făinoase, acestea fiind preferate de ciupercă drept hrană. Este favorizată şi de alcool, cafea, drojdie, lactate, majoritatea fructelor, oţet, unele legume. Candida secretã 79 de substanţe toxice pentru organismul uman, de aceea cei afectaţi se simt slăbiţi, ameţiţi, lipsiţi de putere (de la alcoolul şi acetaldehida secretate de ciupercã) şi anxioşi, deprimaţi, fără putere de concentrare (de la reacţia acetaldehidei cu dopamina).

În lupta împotriva proliferãrii Candida în organism se recomandã o dietã riguroasã şi chiar obţinerea de suport psihologic pentru a renunţa la unele alimente nesănătoase, exerciţii fizice care ajută la reechilibrarea producerii de neurotransmiţători, consumul de bacterii „bune”. (C.Iacob)

Sursa: evenimentul.ro

Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu!
_______________________________________________________________________________________
Nu păstra doar pentru tine, share-uiește!
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 ianuarie 2014 în PAGINA VERDE

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , ,

Cum formezi o echipă?

Tu cum te descurci cu spiritul de echipă? Cu siguranță ți l-ai trecut la CV printre calități. Dar cât de des îl folosești? Când ai pus ultima oară interesul grupului mai presus de al tău personal? Te încrunți când șeful te pune să lucrezi împreună cu altcineva? Sau, când ai fost alături de un coleg la necaz?

De ce este important să construim o echipă?

Nu ar trebui să fie așa greu de răspuns. De-a lungul istoriei s-a demonstrat că munca în echipă este mai eficientă, că impactul este mai mare, iar resursele reunite fac lucrurile să se pună în mișcare. Se spune că valoarea echipei este mai mare decât suma valorii părților ei. Adică 1+1+1 este mai mult decat 3. Poate fi 5 sau chiar mai mult. Asta, evident, dacă fiecare dintre acei 1 știe ce are de făcut și se intergrează armonios în „organismul” echipei. Dacă unul trage „hăis” și altul „cea”, suma lor s-ar putea să dea chiar mai putin de 3!
Imaginați-vă o ECHIPĂ în adevăratul sens al cuvântului, în care fiecare este calificat pentru rolul său și motivat să facă parte din acea echipă. Ce rezultate credeți că va avea? Exact! Va fi extrem de eficientă, se va autoalimenta din succesele anterioare, va căpăta mai multă coeziune și va lucra mai eficient.

Câte astfel de echipe cunoști? De ce nu mai multe?

Pentru că, eu cred că echipele nu sunt formate în mod științific, ci la întâmplare. Culmea, noi oamenii ar trebui să fim deținătorii informației absolute și totuși, nu reușim să facem o echipă să funcționeze. Deși omul are pretenția că este superior celorlalte specii, deseori natura îi aduce aminte că toți suntem egali, cu drepturi și obligații, cu resurse și limitări. De ce spun asta? Pentru că putem învăța de la natură cum se formează o echipă eficientă.

Vă voi prezenta în continuare câteva metafore pline de morală și învățăminte, care personal mi s-au părut perfect potrivite pentru a stârni curiozitatea oricui pe tema acestui subiect.

Povestea gâștelor.

Gâștele sălbatice zboară în stoluri în forma de V. Gâsca din vârful formației deschide o bresă în aer făcând efortul cel mai mare în stol, iar fiecare gâscă din formație, atunci când zboară, formează un curent de aer care ridică pasărea din urma ei. De aceea, gâştele zboară într-o formaţie în formă de “V”. Formaţia respectivă crează cu 70% mai multă portanţă decât dacă păsările ar fi zburat singure [se formeaza un tot-unitar, o „aripă Delta” ca la avioane] ajutându-le astfel să străbată distanțe mari cu efort minim.
Când una dintre gâşte părăseşte formaţia, simte, singură fiind, o rezistenţă mai mare a aerului care o determina să revină în formaţie pentru a beneficia de portanţa suplimentară oferită de stol.
Când gâsca din fruntea formaţiei oboseşte, trece în formaţie, altă gâscă preluând conducerea.
Gâştele din formaţie o susţin pe cea din frunte prin “ga-ga”-uri frenetice.
Când una dintre gâşte se îmbolnăveşte sau este împuşcată, alte două păsări părăsesc formaţia pentru a o ajuta pe cea rănită să-şi găsească un loc sigur jos, pe pământ, după care rămân cu aceasta până moare sau este din nou capabilă să zboare cu un alt stol.
 

Este un exemplu uimitor despre cât de simplu și eficient pot funcționa lucrurile. Și totuși, noi, oamenii, nu le luăm în seamă, ci ne încăpățânăm să facem “cum știm noi mai bine”.

Sursa: youtube

The POWER of a TEAM – Together Everyone Achieves More – The Rabbit and Turtle Modern
Race Story

Cred că deja cunoașteți faimoasa istorioară cu concursul dintre iepure și brosca țestoasă pe care iepurele l-a pierdut pentru că a adormit. În cele ce urmează o să vedeți că povestea nu s-a terminat așa …

Sursa: youtube

Supa din piatră

Acum mulţi ani, trei soldaţi înfometaţi şi obosiţi de luptă, au ajuns într-un sătuc. Sătenii, având o recoltă slabă şi suferind după mulţi ani de război, au ascuns repede ceea ce aveau de mâncare şi s-au întâlnit cu soldaţii în piaţa satului, arâtându-şi mâinile goale şi plângânu-se că nu au nimic de mâncare. 
Cei trei soldaţi au vorbit între ei în şoaptă, apoi primul soldat s-a întors către bătrânii satului. „Dacă pământul vostru obosit nu a dat nimic să împărţiţi cu noi, vă vom împărtăşii puţinul pe care-l avem: secretul preparării supei din pietre.”
Bine-înţeles, sătenii erau intrigaţi, şi nu peste mult timp focul ardea sub cel mai mare cazan din sat, în care soldaţii au introdus 3 pietre netede. „Va fi o supă foarte bună”- spuse cel de-al doilea soldat, dar un pic de sare şi puţin pătrunjel ar face din ea o supă minunată!” „Ce noroc”- sări un sătean- „mi-am amintit unde putea să mai rămână!” şi a fugit. La întoarcere a adus un şorţ de pătrunjel şi o gulie. Pe când cazanul fierbea, memoria sătenilor s-a îmbunătăţit: în curând orzul, morcovul, carnea de vită şi smântâna şi-au găsit şi ele calea către oala uriaşă, şi chiar şi un butoi cu vin a fost adus în piaţă, doar era tot satul la sărbătoare.
Sătenii au mâncat, au dansat şi au cântat până noaptea târziu, împrospătaţi de sărbătoare şi de prietenii cei noi. Dimineaţa, soldaţii s-au trezit cu toţi locuitorii satului în faţa lor. La picioarele lor zăcea un săculeţ cu cea mai bună pâine şi cel mai bun caşcaval din sat. „Ne-aţi dat cel mai mare cadou posibil: secretul preparării supei de pietre”- spuse-se un bătrân- „şi niciodată nu-l vom uita”. Cel de-al treilea soldat s-a întors către mulţime şi a zis: ”Nu este nici un secret, este o certitudine:  
“Doar făcând echipă și împărtaşind unii cu alţii ce avem fiecare, vom putea face să fie sărbătoare.” Şi cu asta, soldaţii au luat amabil săculeţul cu pâinea şi cu caşcavalul şi au plecat mai departe. Nu s-au mai întors niciodată.”
 
Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu!
_______________________________________________________________________________________
Nu râde singur, share-uiește!
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 7 ianuarie 2014 în DIVERSE

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: