RSS

Arhive pe etichete: pilde

Imagine

Ceea ce-ți aparține

cufar2

Un om a murit subit. Deodată … l-a văzut pe Dumnezeu apropiindu-se de el cu o valiză în mână.
– Fiul meu, e timpul să mergem…
Omul l-a întrebat:
– De ce aşa curând? Aveam atâtea planuri…
– Îmi pare rău fiule! Dar… acum este momentul plecării tale…
– Dar ce ai în valiză?
– Ceea ce ţi-a aparţinut!
– Ce mi-a aparţinut? Vrei să spui… lucrurile mele, hainele, banii?
– Îmi pare rău fiule … dar lucrurile materiale pe care le-ai avut nu ţi-au aparţinut niciodată. Aparţineau pământului.
– Atunci … sunt amintirile mele?
– Îmi pare rău fiule, dar acestea nu mai vin acum cu tine. Ele nu ţi-au aparţinut niciodată. Aparţineau timpului.
– Atunci… talentele mele?
– Îmi pare rău fiule, dar nici acestea nu ţi-au aparţinut. Aparţineau circumstanţelor.
– Atunci … prietenii mei … membrii familiei mele?
– Îmi pare rău, fiule, dar nici ei nu ţi-au aparţinut. Aparţineau drumului tău prin viaţă.
– Dar soţia … și … copiii mei?
– Îmi pare rău fiule, însă nici chiar ei nu-ţi aparţineau. Aparţineau inimii tale.
– Atunci … trupul meu?
– Nici acesta nu ţi-a aparţinut niciodată. Aparţinea ţărânei.
– Atunci … e sufletul meu?
– Îmi pare rău fiule, dar sufletul… sufletul nu ţi-a aparţinut niciodată. Sufletul tău îmi aparţinea mie.
Disperat, omul smulse valiza din mâna lui Dumnezeu şi o deschise. Era goală! Cu o lacrimă de dezamăgire omul îl întrebă pe Dumnezeu:
– Nu am avut niciodată nimic?
– Ba da, fiule… Fiecare din momentele pe care le-ai trăit au fost numai şi numai ale tale …

Viaţa reprezintă o înșiruire de momente. Momente care sunt numai ale tale. Bucură-te din plin de ele! Şi nimic din ceea ce crezi că-ţi aparţine să nu te oprească să faci asta! Trăieşte ACUM … Trăieşte-ţi viaţa!!!

S-ar putea să-ți placă și Puterea cuvintelor
_______________________________________________________________________________________
Nu păstra doar pentru tine, trimite la prieteni, mail-uiește sau share-uiește!
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 10 aprilie 2014 în DIVERSE

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

Puterea cuvintelor

În cuvinte se află puterea şi energia create de gândire. În ziua în care omul va înţelege că are puterea de a-şi schimba viaţa prin cuvintele create de „gândire”, el va atinge maturitatea. Cuvintele noastre au puterea de a răni dar și de a vindeca. Alege-le cu înțelepciune!

broascaBroscuța surdă

Un grup de broaște călătoreau printr-o pădure; la un moment dat, două dintre ele au căzut într-o groapă adâncă. Când celelalte broaște au realizat cât de adâncă este groapa în care au căzut cele două broaște, au început să se agite pe margine, să facă multă gălăgie, să le spună celor din groapă că situația lor este imposibilă…și că sunt deja ca și moarte. Cele două broaște au ignorat însă ceea ce li se spunea și săreau cât puteau de sus, sperând că au să ajungă să sară pe marginea groapei și să se salveze. Broaștele de pe margine continuau să se vaiete și să le spună că nu-i nici o speranță … distanța e mult prea mare și asta le este soarta … vor muri în groapă, precis. În cele din urmă, una dintre broaște, obositî, s-a oprit să se odihnească și auzind ce spun broaștele de pe margini, s-a apucat de plâns și … n-a mai sărit; și curând a murit, de inima rea.

Cealaltă broască însă a continuat să sară tot mai sus … cât putea de sus. Pline de bunăvoința, broaștele de pe margine s-au unit într-un cor și o rugau pe broască să accepte că ăsta îi este destinul și să stea liniștită, să aștepte și ea să moară. Dar broasca din groapă, încăpățânată a sărit din ce în ce mai sus, până când una din sărituri a fost pe marginea gropii … reușise să sară afară, să se salveze. Când au văzut-o afară, celelalte broaște, uimite au întrebat-o …
-Nu ne-ai auzit strigând la tine?
-Nu, raspunse broscuța…că…sunt surdă … și sufla greu sarmana gâfâind de oboseală. Am crezut că mă încurajați și de aia săream din ce în ce mai tare!
………………………………

Pilda acestei povești este următoarea: Să nu te iei niciodată după părerile pesimiste și negativiste ale oamenilor din jurul tău căci îți vor răpi cele mai minunate vise, cele pe care la porți în inimă. Gandește-te întotdeauna la puterea cuvintelor întrucât ceea ce vei citi sau vei auzi te va afecta. Nu lăsa ca opiniile altora să devină realitatea ta.

…………………………………..

Înţeleptul zen
Un înţelept zen se plimba pe stradă, când un om a ieşit brusc dintr-un gang şi cei doi s-au izbit puternic unul de celălalt. Străinul şi-a ieşit din minţi de furie. Înţeleptul a făcut o mică plecăciune, a zâmbit amabil şi i-a spus:
„- Prietene, nu ştiu care dintre noi este răspunzător de această întâlnire bruscă. Nu am intenţia să-mi pierd timpul făcând investigaţii în această direcţie. Dacă a fost vina mea, îmi cer iertare. Dacă a fost vina ta, consideră-te iertat.”
După care a zâmbit din nou şi şi-a văzut de drum.
 
Disputa filozofică
„- Spune-mi un singur efect practic, concret, al spiritualităţii, i s-a adresat scepticul înțeleptului zen, gata de o dispută filosofică.
„- Iată unul, i-a răspuns înțeleptul. Când cineva te insultă, îţi poţi ridica spiritul la o înălţime la care insulta nu mai poate ajunge.”
 
Aspirantul
Un aspirant a făcut o greşeală foarte mare şi toată lumea se aştepta ca înțeleptul zen să îl pedepsească. Însă acesta s-a comportat ca şi cum nimic nu s-ar fi petrecut.
După o lună a venit un aspirant la el şi i-a zis foarte indignat: „Nu pot să cred că nu i-ai zis nimic când ai văzut că a greşit. Doar de asta ne-a dat Dumnezeu gură”.
Înțeleptul zen i-a răspuns: „Da, dar ne-a dat şi pleoape”.
 
Rabinul și călătorul
Într-o bună zi, un călător trecu pe la un rabin faimos. Fu uimit să vadă că rabinul nu avea altceva decât o odaie plină de cărţi. Avea drept mobilă doar o masă şi o laviţă.
„- Dar, învăţătorule, unde-ţi este mobila? întrebă călătorul nostru. – Dar a ta unde este? întreba la rându-i rabinul. – A mea? Păi, eu sunt doar în trecere pe aici, răspunse calatorul. – Şi eu la fel, zise rabinul.”
 
Samuraiul
Lângă Tokio trăia un vestit războinic samurai, care a decis să-i îndrume pe cei tineri în budismul Zen. Se spune că în ciuda vârstei înaintate, el putea înfrânge orice adversar.
Într-o după-amiază, un luptător – cunoscut pentru lipsa lui de scrupule – a ajuns în localitatea unde trăia bătrânul samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, aştepta până când adversarul făcea prima mişcare şi apoi contraataca foarte repede.
Tânărul luptător nu pierduse încă nicio luptă. Auzind de reputaţia samuraiului, a decis să-l învingă pentru a-şi mări faima.
Toţi studenţii erau împotriva luptei, dar bătrânul samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toţi în piaţa din centrul oraşului, iar tânărul a început să-l insulte pe samurai. A aruncat câteva pietre în direcţia lui, l-a scuipat în faţă, l-a insultat, i-a insultat până şi pe strămoşii săi.
Timp de câteva ore, a făcut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar bătrânul rămânea impasibil. La sfârşitul după-amiezii, simţindu-se obosit şi umilit, războinicul a abandonat lupta şi a plecat.
Decepţionaţi de faptul că Ghidul spiritual primise atât de multe insulte şi provocări, studenţii l-au întrebat:„- Cum ai putut răbda atât de multă umilinţă? De ce nu ţi-ai folosit spada, chiar dacă ştiai că ai fi pierdut, în loc să-ţi expui laşitatea în faţa tuturor?
– Dacă cineva vine la tine cu un dar şi tu nu îl primeşti, cui aparţine darul? întrebă samuraiul. – Celui care ţi l-a oferit, replică unul dintre discipoli. – La fel şi cu orice mânie, insultă sau invidie, spuse bătrânul samurai. Când nu sunt acceptate, continuă să aparţină celui care le-a purtat.”
 
Sursa: youtube
 
Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu!
_______________________________________________________________________________________
Nu păstra doar pentru tine, share-uiește!
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 27 ianuarie 2014 în DIVERSE

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Balade, Pilde, Fabule si Zicători …

BALADA BĂȘINII

…..    de George Topârceanu

Ați văzut prea bine că la consultații
Doctorii te-ntreabă despre emanații.
Vor sa știe totul: abundență, faze,
Unii le zic „vânturi”, alții le zic „gaze”.

Dar să nu vă mire dacă medicina
Studiază astăzi foarte mult „bășina”.
Fiindcă, biologic, pentru toți e clar,
A băși e-un lucru foarte necesar.

Toată lumea bese, asta-i axioma
Nu interesează sunet sau aroma.
În privința asta toți suntem la fel

Floarea nobilimii, preoți, prinți, prințese,
Papa de la Roma bese și iar bese.
Îns-o chestiune trebuie-nțeleasă
Fiecare bese, dar la el acasa!

Fără martori merge, tare sau încet,
Nimeni nu-ți dictează să te beși discret.
Vrei rafale scurte sau prelungi să sune
Treaba ta, esti liber, poți să faci si spume!

Și chiar dacă nimeni nu-ți stă împrejur,
Poți să beși în lege, pâna pici în cur.
Eticheta cere, însă, să fii pudic
Bunul simț pretinde sa nu beși în public.

Ce-ar fi, bunăoară, s-auzi pe cutare
C-a bășit în public doamna nu-stiu-care
Sau că domnișoara, profesoara X,
S-a bășit în clasă, ieri la 9 fix?

Cum ar fi privite, sau calificate,
Ar mai fi prestigiu, autoritate?
Cine le-ar mai crede ființe grațioase?
Ar fi socotite niste bășinoase.

Dar mă-ntorc acuma iar la medicină
Să-ți risti sănătatea pentru o bășină?
Să n-o lași să iasa dacă esti în public,
Fiindcă eticheta cere să fii pudic

În privința asta sunt păreri mai multe,
Cine-ar sta pe toate să le mai asculte?
Astfel, după unii poți să beși oricât
Dar să știi la vreme să le strângi de gât.

Poți să fii același om cu demnitate
De le dai tacut drumu-n libertate
Asta-i o părere, una dintr-o mie
Dar morala spune ca-i ipocrizie.

Ce deosebire între om si cal
Ar mai fi atuncea sub aspect moral?
Când te-arați în lume demn, gras și frumos
Iar în realitate ești un bășinos?

Câti nu sunt din ăștia care bes de zor,
Parcă știi vreodată ce-i la curul lor?
Dar ramâne lege că e indecent
Să slobozi la gaze pe esapament.

Fie, cu morala nu te poți certa
Dar mai vine gazul fără voia ta.
Șuieră și geme, cu prelung ecou
Iar tu ai neșansa să fii la birou.

În astfel de cazuri, spune, ce te faci?
Să recurgi la scuze sau să te prefaci?
Din experiență eu vă spun cinstit
Că nici când în viață nu am îndrăznit

Să recurg la scuze, ar fi fost mai rau
Să roșească lumea toată-n jurul meu
Am târșit un scaun, am făcut ceva,
Ca să nu se creadă c-am bășit cumva.

Și oricât s-ar spune că sunt ipocrit
S-au făcut și alții că n-au auzit.
Chiar și-ndrăgostiții când admiră luna,
Cu sau fara voie, scapă câte una

Dar cu-o tuse seacă, bine regizată
Sau cu-o melodie mai pe nas cântată
Fac să se ascundă tot, a poezie,
Chiar și nedorita, scurtă gălăgie
Ce-a trecut prin mațe și s-a dus în vânt
Și care ne-ncurcă viața pe pamânt.

Dar astfel de cazuri când ipocrizia
Este asociată chiar cu poezia,
Crime, moraliștii noștri le socot.
Căci morala-și bagă nasul peste tot.

În final, tot omul se întreabă trist:
Să asculți de medic sau de moralist?
Și mai e un lucru fără vorbă multă
Ce te faci cu curul dacă nu te-ascultă?

ÎNTREBARE ȘI RĂSPUNS

…..    de George Topârceanu

Rumegând cocenii de pe lângă jug,
S-a-ntrebat odată boul de la plug:
– Doamne, pe când alții huzuresc mereu,
Pentru ce eu singur să muncesc din greu?
La-ntrebarea asta, un prelung ecou
I-a răspuns din slava:
– Pentru că esti bou…
 

 

FABULA ÎNGÂMFATULUI

A fost odată un „rahat”, mare, negru și moțat
Și pentru că el avea moț, îl urau rahații toți
Dar într-o zi un câine a venit
Mi l-a privit, l-a ocolit, l-a mirosit și apoi l-a înghițit
Și iarăși l-a căcat, dar fără moț
Râdeau de el rahații toți.

Morala: Dacă ești îngâmfat vei ajunge precum acest c……

 

CÂINELE, TIGRUL ȘI MAIMUȚA

Un câine se rătăcește prin junglă. Plimbându-se el liniștit vede un tigru îndreptându-se în goană spre el, cu intenția clară să-l mănânce. Câinele se gandeste:
Am încurcat-o! Ăsta mă halește!
Dar imediat vede niște oase pe jos. Se asează pe burtă și începe să roadă oasele, cu spatele la tigru.
Chiar înainte ca tigrul să sară pe el, câinele exclamă satisfăcut, frecându-se pe burtă:
Mmmm, delicios tigru! Oare or mai fi și alții p’aici?
Auzind, tigrul se oprește din salt și înfricoșat se prelinge pe lângă copaci, luând distantă:
– A fost cât p’aci! Câinele aproape că m-a dat gata!
O maimuță care a urmărit scena dintr-un copac, sperând să se pună bine cu tigrul, fuge după acesta ca să-i povestească înșelătoria. Câinele nostru o vede. Maimuța îl ajunge pe tigru, și-i spune pe față toată tărășenia. Tigrul, înecat de furie zise:
Urcă în spinarea mea și vei vedea ce îi voi face nemernicului de câine!
Acum câinele vede tigrul cu maimuța în cârcă și se gândește:
– Ei, cum o mai scot la capat de data asta?
Dar în loc să fugă se întoarce cu spatele la atacatori prefăcându-se că nu i-a vazut. Și… când aceștia se aflau destul de aproape ca să-l poată auzi, acesta zise:
Unde e maimuța aia?! De jumătate de oră am trimis-o să-mi aducă un tigru și nici până acum nu s-a întors!
Auzindu-l, tigrul se oprește brusc și curmând viața mizerabilă a maimuței trădătoare, o rupe la fugă.

Morala maimuței:
1. Nu câștigă cel mai puternic, ci cel mai inteligent.
2. Alianța cu cineva puternic este o armă cu două tăișuri.
Morala tigrului:
1. Nu întotdeauna este adevărat ce auzi.
2. Fii atent în cine ai încredere.
Morala câinelui:
1. Când vezi că ești depăsit de o situație nu fugii, gândește.
2. Chiar dacă crezi că lupta pare pierdută, cea mai puternică armă rămâne puterea cuvântului.

 

RAȚELE ȘI BROASCA ȚESTOASĂ

– Noi zburăm! i-au zis rațele într-o zi unei broaște țestoase.
– Vreu și eu cu voi! zise broasca.
– Dar tu nu știi să zbori!
– Luați o creangă în cioc și mă voi agăța de ea, zise țestoasa.
Zis și făcut. După un timp, trecură pe deasupra unui ogor unde niște țărani semănau. 
– Uite o broască țestoasă care zboară! ziseră ei mirați.
– Da, nu-I așa că sunt grozavă? zise broasca țestoasă și scăpând creanga din gură se prabuși la pământ.

Morala: Dacă ești admirat, fii modest și nu încerca să te lauzi.

 

LEUL ȘI ȚÂNȚARUL

Odată, un țântar îl amenință pe un leu, spunându-i ca este mai puternic decât el.
Ca să-l sperie, începu să-l înțepe de nenumărate ori în bot.
Leul, încercă să-l alunge dar nu reuși decât să-și zgârie botul cu ghearele.
Mai târziu, țânțarul cel războinic, a căzut în plasa unui păianjen care l-a mâncat, tocmai pe el cel ce reușise să-l învingă pe leu.

Morala: Când nu-ți este frică de nici o primejdie, îndrăzneala îți poate pierde viața.

 
2 comentarii

Scris de pe 21 noiembrie 2013 în PAUZA DE RAS

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: