RSS

Arhive pe etichete: poezie

Despre formarea limbii române, așa cum nu ai învățat la școală

 

Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
În rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.
Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoare.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le ‘nşirate, –
Te-nfiori adânc şi tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spuie-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.
Limba noastra-i limbă sfântă,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.

Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Ștergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării ‘n care geme.
Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde –
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Răsări-va o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

                                           de Alexei Mateevici

Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu!
_______________________________________________________________________________________
Nu păstra doar pentru tine, trimite la prieteni, mail-uiește sau share-uiește!
Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 23 Iunie 2014 în ISTORIE

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

La Paști

Sursa: youtube

Astăzi în sufragerie
Dormitau pe-o farfurie,
Necăjite şi mînjite,
Zece ouă înroşite.
Un ou alb, abia ouat,
Cu mirare le-a-ntrebat:
– Ce vă este, frăţioare,
– Ce vă doare ?
Nu vă ninge, nu vă plouă,
Staţi gătite-n haină nouă,
Parcă, Dumnezeu mă ierte,
N-aţi fi ouă!…
– Suntem fierte !
Zice-un ou rotund şi fraise
Lîngă pasca cu orez.
Şi schimbîndu-şi brusc alura,
Toate-au început cu gura:
– Pân’ ’la urmă tot nu scap!
– Ne găteşte de paradă.
– Ne ciocneşte cap în cap,
Şi ne zvîrle coaja-n stradă …!
– Ce ruşine !
– Ce dezastru !
– Preferam să fiu omletă !
– Eu, de m-ar fi dat la cloşcă,
Aş fi scos un pui albastru…,
– Şi eu unul violet…,
– Eu, mai bine-ar fi să tac:
Aşa galben sunt, că-mi vine
Să-mi închipui că pe mine
M-a ouat un cozonac !…

de  George Topîrceanu

Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu!
_______________________________________________________________________________________
Nu păstra doar pentru tine, trimite la prieteni, mail-uiește sau share-uiește!
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 19 Aprilie 2014 în DIVERSE

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

Umor cu esență de amor

tramvai

MAC-MAC

În tramvaiul care duce
Din Lipscani în Ghica Tei
Plin de lume anonimă
De bărbaţi şi de femei,
S-a urcat o cuconiţă
Cu superbe rotunjimi.
Trup felin, plin de ispite,
Dur, rotund şi voinicel
Parcă ar fi sculptat cu dalta
Lui Rodin sau Praxitel.
După ea, se urcă un tânăr
–Tip donjuan sadea,
Care nu ştiu din ce pricini
Se cam îndesa în ea
Doamna foarte indignată,
L-a privit cu mult temei,
Însă tot mai mult măgarul
Se îndesa în … viaţa ei.
Că deodată cuconiţa
Nu s-a mai putut abţine
Şi i-a spus: – Ascultă june,
Nu te simţi sau nu ţi-e bine?
Ce te îndeşi ca la pomană
Când nici nu ştiu cine eşti
Cu metode de astea brute
Crezi că ai să mă cucereşti?
Află că sunt doctoriţă.
Chiar de nu m-arată faţa
Eu am tăiat toată viaţa!
Că de mai m-atingi odată
Peste trup sau peste braţe
Ţi-o tai jos în bucăţele
Imediat şi-o dau la raţe!
Iar femeile vreo zece
Din tramvaiul cel sărac,
Începură toate odată:
Mac, mac, mac, mac!
Autor Ion Pribeagu
 
pandele
 

PANDELE

Bunicuţa lui Pandele
După strada Ghica Tei
A băgat discret de seamă
Cum că nepoţelul ei,
Când nu-i observat de nimeni
Nici de Tone şi nici de Rodica
Se cam joacă cu puţica.
Şi i-a spus: Pandele dragă,
Vai de mine, nu-i frumos
Vezi pe domnul cel de colo,
Ală grasu şi burtos?
Tot aşa o burtă mare
I-a spus tainic bunicuţa
O să-ţi crească, de vreodată
Ai să te mai joci cu puţa!
S-a speriat grozav Pandele
Şi ofta cu-nfrigurare
Când gândea că o să-i crească
Tot aşa o burtă mare.
Dar primind cadou o tobă,
Şi un cerc şi-o muzicuţă
De atuncea niciodată,
N-a mai pus mâna pe puţă.
Într-o zi, fiind la plimbare
Pe o vreme înnourată
A văzut şezând pe-o bancă
O femeie însărcinată
Drept la ea s-a dus şi-i spuse
C-a roşit şi bunicuţa:
– Vezi ce ai păţit cucoană,
Dacă te-ai jucat cu puţa!
Autor Ion Pribeagu
 
minijup
 

VORBA AIA

La numai 15 anișori,
Aveam o creștere aleasă.
În pension făceam furori,
Dar eram tare rușinoasă.
Și când cu Nicusor vorbeam,
Mi-ardeau obrajii ca văpaia…
Țiu minte, cât de mult roșeam,
Când îmi spunea de… vorba aia.
 
Într-o duminică, fiind cald
Și cum văzduhul sta să fiarbă,
M-am dus la gârlă să mă scald,
Și mi-am pus hainele pe iarbă.
Dar Nicusor sta-n iarba strâns
Și mă privea cum făceam baia,
Mi-a fost rușine și am plâns,
Fiindcă-mi văzuse… vorba aia.
 
Prin Cismigiu, cu pas grăbit,
De la pension mergeam spre casă
Și-un ofițer m-a urmărit,
Spunându-mi dulce că-s frumoasă.
M-am rușinat și-am spus „merci”
Și ca să nu m-apuce ploaia,
M-am dus la el acasa și…
S-a întâmplat și… vorba aia.
 
Deși sunt rușinoasă rău,
De toți băieții sunt curtată
Și-aleargă-n urma mea mereu
Aproape Capitala toată.
Și-n timpul verii, deseori
Sunt la Constanța sau Mamaia,
Petrec din noapte pâna-n zori
Ca mult îmi place… vorba aia.
 
Zadarnic, muritor sărman,
Vrei să găsești a vieții cheie!
Popescu scrie un roman
Fiindcă iubeste o femeie.
Aseară s-a-mpușcat Bebe,
Aflând că l-a-nșelat Aglaia
Și toate astea pentru ce?
Ah, numai pentru… vorba aia!…
Autor Ion Pribeagu
 
trenul
 
OM CINSTIT 

În expres, un tânăr, Iane,
Mai acum o săptămână,
Voiaja c-o cuconiţă
Mai frumoasă ca o zână.Grecul, admirându-i chipul
Feciorelnic şi cosiţa,
N-a răbdat ca să nu-i spuie:
– Ce frumoasă eşti, coniţă!

Lei o mie-aş da acuma
Dacă m-ai lăsa agale
Să pui mâna, doar o clipă
Pe pulpiţa dumitale.

Zâna, roşie ca focul
Şi cu buze-nsângerate,
A răspuns: – Nu ţi-e ruşine?
Vai de mine, nu se poate!

– Nu e nimeni, cuconiţă,
Să te vadă, să te ştie;
Cum ai ridicat rochiţa
Ş-am pus mâna, iei o mie!

Zâna, strânsă-n faldul rochii,
Se mlădie ştrengăreşte
Şi îi face semn cu ochii
Că primeşte, că primeşte.

Grecul e robit de farmec,
Fiindcă zâna, foarte fin,
A săltat în sus rochiţa
Puţintel, câte puţin…

Pulpe roze vede Iane
Cum în lume multe nu-s:
Durde, dulci şi dolofane;
– Ah, puţin mai sus, mai sus!

– Gata, îi vorbeşte zâna,
Rochia-i peste sânii mei;
Hai degrabă, pune mâna,
Pune mâna unde vrei!

– Nu, nu, nu! răspunse Iane,
C-a rămas perplexă zâna;
Grecul om cinstit rămâne:
N-are bani, nu pune mâna!

Autor Ion Pribeagu
 
Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu!
_______________________________________________________________________________________
Nu râde singur, trimite la prieteni, mail-uiește sau share-uiește!
 
Un comentariu

Scris de pe 3 Aprilie 2014 în PAUZA DE RAS

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Sinecurismul, Oda proștilor și Romanța bugetului

sinecura

Cu umorul său irezistibil a cucerit inimile a generaţii şi generaţii de români şi evrei, am putea spune de-a lungul unui întreg secol XX. Ziarele şi revistele vremii, în paginile cărora semna, fie şi numai pentru aceasta, se vindeau ca pâinea caldă. La fel şi cărţile sale. Nici astăzi, în librăriile şi anticariatele din România sau din Israel nu se mai găsesc.

Oda proștilor

De-ar fi să-i luăm pe toţi la rând,
Şi actualii, dar şi foştii,
Cei mai deştepţi de pe Pământ
Au fost întotdeauna…PROŞTII.
 
Nu te ruga la ursitoare
Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,
Mai bine urlă-n gura mare:
“Iubite Doamne, fă-mă….PROST!”
 
De ce să tragi ca la galeră,
Să-nveţi atâtea fără rost,
De vrei să faci o carieră,
Ajunge numai să fii…PROST.
 
În lumea asta cu de toate,
Unde se-nvaţă contra cost,
Păcat că nici o facultate
Nu dă şi diploma de….PROST.
 
Avem impozite cu carul,
Dar înotăm în sărăcie
şi ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe… PROSTIE.
 
Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti !
O, Doamne, de ne-ar creşte grâul
Cum cresc recoltele de… PROŞTI.
 
Şi-n lumea asta răsturnată,
Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi,
Savanţii noştri mor de foame
Şi numai PROŞTII sunt deştepţi.

                                              de Ion Pribeagu

ROMANŢA BUGETULUI

O, buget, slăvit de veci,
Ce hrăneşti atâţia seci
Cu-ale tale graţii…
Tu dai bunuri răilor,
Ranguri nătărăilor,
Şi atârni dulăilor
Cruci şi decoraţii…
 
Prăbuşeşti creanţele,
Turburi conştiinţele
Numai c’o zâmbire.
Strâmbi puterea legilor,
Saturi pofta regilor,
Dărui glorii blegilor,
Hoţilor, mărire.
 
Schimbi guvernele pe rând,
Cumperi toate ce se vând,
Într’o noapte neagră.
Taine vinzi duşmanilor,
Curmi avântul anilor
Şi trimiţi ţăranilor
Biruri şi pelagră.
 
Tu tragi toate sforile,
Plămădeşti ororile
Şi înalţi rataţii;
Faci apostoli din zevzeci,
… O, buget, slăvit de veci
Ce hrăneşti atâţia seci
Cu-ale tale graţii…

                                    de Ion Pribeagu

Textier la Tănase, petiţionar la Gheorghiu Dej 

Ion Pribeagu este pseudonimul cel mai consacrat al lui Isac Lazarovici. Acesta s-a născut la 27 octombrie 1887, în satul Suliţa, judeţul Botoşani. Era mic de statură, avea nu cu mult peste 1,50 m. El însuşi făcea haz de statura sa, iar prima poezie publicată a semnat-o cu pseudonimul „mic şi-al dracului”, devenit, ulterior, titlu al unui volum de poezii umoristice. Apoi, până să se hotărască la pseudonimul literar de Ion Pribeagu, care l-a consacrat, a început prin a-şi anagrama prenumele şi a folosit primul pseudonim: Sachi Disperatu. Au urmat alte pseudonime: Ion Palavră, Ivan Turbincă, Ion Vraişte, Vasile Ispravă, Vasile Găină.

Cu mult umor, şi-a redactat în versuri propriul CV:

„Numele: Ion Pribeagu
Ocupaţia: scriitor,
Peste un metru înălţime
De la cap pân-la picior.
Data naşterii: octombrie
Locul naşterii: în pat
Semnele particulare:
Mărunţel şi inspirat.
Ochi deştepţi ascunşi sub lupe,
Nas copoi şi barba râde,
După stil şi comportare
Par a fi om cumsecade.”
 

A scris foarte mult – piese, reviste, cronici, proză, dar mai ales versuri – şi s-a remarcat prin stilul mai libertin. A scris mult „pentru sertar” şi doar rareori citea ceva „conspirativ” vreunui prieten bun. În perioada 1939 – 1944 a scris textele umoristice pentru spectacolele lui Constantin Tănase. Tot el este autorul versurilor cunoscutei melodii „Zaraza”.

După război, sătul de sărăcie şi de cenzura care îi cam respingea cupletele, uneori mai deocheate, Pribeagu s-a decis să emigreze în Israel. De altfel şi copiii săi erau deja acolo. Cum de câteva ori i se respinsese cererea de emigrare, s-a decis să-i scrie chiar lui Gheorghiu-Dej. Evident în versuri şi iată cum:

„Am depus actele toate
Şi bilet de sănătate
Şi fotografii recente,
Cazierul cu amprente,
Plus biletul de vaccin
Că n-am fost supus străin,
Note bune la purtare,
Ordinul de concentrare,
Act de naştere-al lui tata,
De la fisc pe cinci ani plata.
Anexez aici chitanţa
Că-s la zi cu Manutanţa,
Am dovada de la „Sacra”
C-am trăit bine cu soacra,
Că n-am bloc, că n-am moşie,
Că n-am stat la puşcărie,
Că n-am fost nici beat, nici mort.
Am şi act de cununie
Şi-mi mai trebuie-o hârtie,
Doar atâta: Paşaport.”
 

Gheorghiu-Dej s-a amuzat când a citit-o, în şedinţa Biroului Politic al Partidului. Râdeau şi Maurer, şi Drăghici, şi Apostol. Numai Iosif Chişinevschi avea o mutră amară. „Mă, tu de ce nu râzi?”, l-a întrebat Dej. „E un duşman al ţării, acest Pribeagu”, a răspuns Chişinevschi. „Mă, ce fel de ovrei eşti, când n-ai pic de umor?”, s-a amuzat Dej. Şi i-a aprobat lui Pribeagu plecarea.

Ion Pribeagu era evreu. Nu s-a mândrit cu asta, dar nici n-a avut complexe, aşa cum n-a avut nici cu statura fizică. Dimpotrivă, opera sa umoristică este plină de evrei, cu tarele şi calităţile lor, în situaţii comice. Chiar pseudonimul său este o trimitere subtilă la tema „Jidovului rătăcitor”. Ca exemplu, la Editura Teşu, condusă de Teşu Solomovici, a apărut un volum cu 175 de glume sărate, piperate şi deocheate, semnate de Ion Pribeagu. Titlul cărţii era „Foaie verde caltaboşi, măi, suntem nişte scârboşi”.

Când a murit, la Tel Aviv, mii de oameni l-au însoţit la cimitir. Nu mult după decesul său a fost prezentat un spectacol de revistă intitulat „A fost mic şi-al dracului”. Marele comic Mircea Crișan a venit special din Germania, unde trăia, ca să joace în spectacol rolul lui Constantin Tănase, dar şi să interpreteze cupletele lui Pribeagu.

ion-pribeagu

Sursa: stefanteris.wordpress.com  www.luceafarul.net

Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu!
_______________________________________________________________________________________
Nu râde singur, trimite la prieteni, mail-uiește sau share-uiește!
 
2 comentarii

Scris de pe 30 Martie 2014 în PAUZA DE RAS

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: