RSS

Arhive pe etichete: profit

Secretul

Cum poți să devii sclav în propria ta țară? Dacă nu știi, citește mai departe!

„Românii vor deveni chiriaşi în propriile case, pentru că acesta a şi fost obiectivul nostru primordial, şi anume achiziţiile la preţuri infime. … Având în mână bunul cel mai de preţ al unui om – locuinţa – acesta va munci pentru noi. Recreăm astfel sistemul sclavagist perfect, o aparentă libertate în care mintea şi atenţia cetăţeanului este atrasă de lupta politică, fără ca cineva să mai aibă timp să se gândească la ce li se întâmplă cu adevărat. Iar când se vor trezi va fi de fapt foarte târziu. Nouă ne trebuie să exploatăm forţa de muncă a voastră, să vă împingem să munciţi mai mult ca să ne plătiţi nouă mai mult.” (citat din text)
 
 
plan_diabolic

 

Interviu cu un bancher

„În vreme ce românii sunt hipnotizaţi de campanii electorale, se trag sforile de către grupurile financiare care se pregătesc să cumpere activele majore ale ţării, în regim de solduri. O să vă invit să urmăriţi o discuţie purtată de mine cu un bancher, pe tema scenariului pentru 2010, şi o să vă las să trageţi concluziile.
Nu contează banca unde lucrează acest om, ci pur şi simplu, strategia amplă, pusă la cale peste capetele noastre, care par să nu se mai dezlipească de manipulările şi circul campaniei electorale.

Un fost şef de la CIA spunea: „Dacă ştii cum şi cu ce să manipulezi atenţia cetăţeanului, şi pui în stanga lui un spectacol de circ, nu o să observe portavionul din dreapta lui”.

UI: Cum priveşte banca şi grupul financiar din care faceţi parte, ce se întâmplă în România, în plan economic şi politic?

Bancher: Suntem încordaţi însă extrem de motivaţi, întrucât aşteptăm producerea momentului la care lucram de circa 10 luni de zile. Banca noastră şi-a redus extrem de mult expunerea în România, a închis robinetul creditării, şi am trimis către headquarter-ul grupului cât de multă monedă euro am putut. Repet, aşteptăm acum producerea rezultatului muncii noastre, în cadrul unui plan la care participă extrem de multe grupuri financiare şi bancare externe.

UI: Adică concret în ce constă acest rezultat pe care îl aşteptaţi? Speraţi în revenirea economică a ţării? Veţi relua creditarea?

Bancher: Naivitatea este o slăbiciune de caracter a românilor. Mă întrebi dacă sperăm în revenirea economică a ţării? Păi noi speculăm şi vom câştiga enorm de mulţi bani, tocmai în momentul în care economia naţională românească va atinge punctul cel mai de jos al graficului. Himerele legate de creşterile economice din 2010 sunt lansate concertat de analişti, pentru că aceasta este parte a strategiei noastre, pentru a ne maximiza profitul pe care îl vom face, când balonul speculativ imobiliar şi al cursului valutar ne va indica faptul că suntem pe trendul câştigului maxim. Mă întrebi dacă vom relua creditarea? Creditarea în România s-a făcut cu cap. Este adevărat că şi guvernarea din 2007-2008 ne-a ajutat enorm, atunci când ne-am consolidat şi ne-am asigurat prin intermediul creditului de consum, dependenţa totală a populaţiei active, a forţei de muncă româneşti.

UI: În se sens v-aţi asigurat dependenţa lor totală?

Bancher: Simplu. Populaţia României (românul în general) are un singur bun de preţ care ne interesează pe noi bancherii: activele imobiliare. Mai există şi forţa de muncă a individului, însă aceasta, după ce l-ai prins în mreje, este utilă de speculat, pentru că acel individ va munci perpetuu pentru noi. Trebuia să ajungem cumva la aceste active imobiliare ale românilor. Normele BNR şi legile nu ne permiteau să putem acorda în masă credite ipotecare, plus că aceste credite ipotecare nu erau 100% avantajoase pentru noi. Aşa că am profitat de lentoarea în decizie a BNR şi am investit masiv în publicitate pe segmentul creditului de consum. Ştiam încă de la bun început faptul că, cei cărora le acordam credite de consum, nu vor avea resurse să le restituie, astfel încât, coroborat cu faptul că ştiam încă din 2008 ca această criză financiară va lovi şi România, am calculat totul extrem de bine. Nu trebuie să fii geniu bancar ca să îţi dai seama că într-o ţară precum a voastră, pur şi simplu efectele crizei urmau să fie devastatoare, pentru că:

[1] nu mai produceaţi nimic;

[2] pieţele emergente sunt dominate de multinaţionale, legate de grupurile financiare şi bancare pe care noi le reprezentăm;

[3] urma să aveţi în 2009 un an electoral în care, pe fondul disputelor politice, era de anticipat că vă veţi săpa singuri groapa.

La acest din urmă punct recunosc că a trebuit să ne implicăm, pentru că, dacă în 2008 actualul preşedinte avea o cotă de popularitate de vreo 60%, noi trebuia să încingem campania, pentru a împinge politicienii să ia măsurile pe care noi le aşteptam.

UI: Ce măsuri aşteptaţi să ia politicienii? Spuneţi că aţi manipulat partidele ca să vă atingeţi scopul economic?

Bancher: Hai să ne gândim puţin. Noi nu a trebuit decât să încingem spiritele şi să creăm un cadru în care oponentul în alegeri al actualului preşedinte, să recupereze handicapul de imagine, astfel încât să creăm românilor şi politicienilor impresia unei lupte strânse. Iar de aici până la luptele politice din Parlament care au întunecat minţile tuturor partidelor, a fost doar un pas, însă decisiv a fost momentul în care ţara voastră a rămas fără Guvern. Atunci, şi acum în acest moment, orice guvern se va forma, este legat ombilical şi total la mâna noastră, întrucât are nevoie de banii noştri pentru a plăti salariile, pensiile, etc. Voi v-aţi ales cu spectacolul din presă, noi ne alegem cu banii şi câştigurile. Practic România este a noastră, iar dependenţa voastră de noi va deveni totală. Actualul preşedinte ne-a pus puţin în dificultate atunci când a venit cu guvernul PSD-PDL, pentru că ceea ce noi ne doream era instabilitate economică şi politică. A trebuit să presăm extrem de mult pentru ca ruptura la nivel guvernamental să se producă, să cadă Guvernul, să se amâne sosirea tranşei de bani de la FMI, însă până la urmă, cunoscând mentalitatea colerică romanească, am reuşit.

UI: Nu îmi vine să cred. Este evident că suntem naivi şi stârnim furtuni în paharul cu apă. Hai să revenim puţin la acea legatură între casele românilor şi creditul de consum.

Bancher: Îţi spuneam că în 2008 am dat masiv credite de consum, atât bugetarilor cât şi angajaţilor din sectorul privat. Atracţia era mare întrucât nu trebuiau să prezinte garanţii, însă noi ştiam că în 2009 ne vom atinge scopul. Şi, într-adevăr, pe fondul crizei economice, au explodat restanţierii. Asta înseamnă că oamenii nu şi-au plătit ratele către bănci, iar noi am trecut la executare silită. Aici am avut iar nevoie să ne concertam eforturile astfel încât să nu existe grupuri financiare româneşti, companii sau persoane private, care să ne strice planurile, întrucât riscam să ne trezim că vin să cumpere activele imobiliare scoase la vânzare. Aşa că a trebuit să lovim şi mediul de afaceri privat, pentru ca oamenii de afaceri să se lupte pentru supravieţuire şi să nu aibă lichidităţi pentru a cumpăra nimic. A trebuit să-i facem să devină preocupaţi de grija zilei de mâine, iar sub teama falimentului ne-am eliminat competitorii.
Şeful BRD Soc. Gen. spunea într-un ziar românesc că este momentul să ne eliminăm competitorii. Exact asta facem, vă eliminăm din jocurile economice din propria voastră ţară.

UI: Aţi eliminat concurenţa autohtonă blocând creditarea pentru firme şi blocând piaţa executărilor silite?

Bancher: Corect. Şi nu a fost greu. Pe o piaţă internă gâtuită de blocajul financiar, firmele româneşti au fost sufocate de lipsa lichidităţilor, iar guvernul din 2009 a fost lăsat fără nicio posibilitate de a asigura resursele financiare. Dacă într-o ţară guvernul nu are bani pe care să-i injecteze în economia naţională, iar noi bancherii vă blocăm accesul la credite, firmele ajung fix ca o gradină de flori, expusă arşiţei zilnice, pe care nu o mai udă nimeni şi care până la urma va muri. De aceea spuneam că a trebuit să ne agităm puţin pentru a împiedica acest guvern din 2009 să pună în aplicare măsurile economice, şi să abatem atenţia asupra luptei din campania electorală.

După ce ne-am asigurat că pur şi simplu nu va exista riscul să apară intruşi care să cumpere activele imobiliare, case, terenuri, scoase la vânzare de executorii noştri bancari, am început să trimitem pe bandă rulantă dosarele celor care au luat credite de consum, către executori. Nimeni nu a sesizat faptul că nu ne interesa de fapt să le vindem casele, ci să manipulăm piaţa imobiliară, să o tragem în jos, asigurându-ne în acelaşi timp că la momentul potrivit, când curba prăbuşirii imobiliare va atinge cel mai de jos nivel, grupurile financiare din ţările noastre de origine să cumpere masiv şi la preţuri de nimic aceste active. Te asigur că în 2010 un apartament cu trei camere care în 2008 era evaluat la 150.000 euro, va fi scos la vânzare, la executare silită, la preţuri de sub 30.000 de euro şi nu va veni nimeni să cumpere, pentru că în 2010 toţi vor fi preocupaţi să ţină banii deoparte pentru ziua de mâine. Va fi momentul perfect să cumpărăm totul pe nimic.
Românii vor deveni chiriaşi în propriile case, pentru că acesta a şi fost obiectivul nostru primordial, şi anume achiziţiile la preţuri infime. Pentru asta era obligatoriu să ducem piaţa imobiliară la un maxim, pentru ca pe fondul prăbuşirii acesteia, noi să culegem caimacul. Şi la plan se adaugă şi presiunea pe moneda voastră naţională.

UI: Ce presiune? Văd că acum leul se întăreşte, deşi, într-o ţară care nu produce nimic, aflată în criză politică, lovită de criza financiară, nu îmi explic care poate fi suportul de întărire a leului.

Bancher: Păi este vorba de aceeaşi reţetă, care se învaţă la orice curs de MBA. Aşa cum piaţa imobiliară a fost dusă de noi la maximuri ireale, pentru că trebuia să vă dăm credite la valori foarte mari, ca să aveţi pe următorii 30-40 de ani de plătit rate uriaşe către noi, pentru a deveni în acest interval de timp atât proprietarii caselor voastre, dar şi asigurându-ne că veţi munci voi şi familiile voastre pentru noi, pentru a plăti aceste rate ireale, tot aşa, bula speculativă a monedei naţionale trebuie manipulată, însa în sens invers.

În cazul speculaţiilor pe moneda naţională, trebuie să ducem leul la un nivel minim, cât mai mic posibil, lăsându-l apoi să explodeze, să urce la valori mari, valori reale, undeva către peste 5 RON pentru un euro. Adică vom face euro atât de scump încât să nu vă puteţi permite să cumpăraţi activele imobiliare scoase la executare silită, nici când ele vor avea valori în euro relativ mici, dar şi pentru ca micimea salariilor românilor, salarii plătite în lei, să facă din rata către banca un coşmar al vieţii de zi cu zi.

Totul legal, profitând de naivitatea generală, de eternele lupte politice şi de tot acest context românesc, care din 2006 lucrează pentru noi şi în interesul nostru. Iată ca ieri euro era deja la 4,21 lei.

UI: Aşadar totul este componentă a unui plan. Când va fi detonat?

Bancher: În ciuda galopului înregistrat de alte active din aceeaşi clasa de risc în ultimele zece luni, leul nu are cum să participe la această revenire, fiind evident pentru orice începător că este totul o bulă speculativă.

„Investitorii urmăresc cu îngrijorare mai întâi derularea acordului cu Fondul Monetar Internaţional, iar mai apoi turbulenţele de pe scena politică”, spune Koon Chow, analist la Barclays Capital, una dintre cele mai mari bănci de investiţii britanice. El consideră că euro ar putea să coboare spre 4,1 lei. Balon de săpun, care este un element al şarjei finale de cumpărare a României la OUTLET. Pentru că de fapt, prin încingerea campaniei electorale, noi avem acoperirea perfectă că nimeni nu mai are timp să ne strice planurile.

UI: Ce veţi face cu alte active, cu casele românilor?

Bancher: Păi este esenţial să controlăm aceste active, întrucât ele sunt o monedă de tranzacţionare pe pieţele internaţionale. Uitaţi-vă la Dubai, acolo unde expunerile băncilor noastre se lovesc de nevoia de a acoperi pierderile. Pierderile se acoperă prin creşterea ritmului de exploatare a muncii celor care au credite la bănci. Ei trebuie constrânşi să lucreze mai mult şi să plătească rate mai mari către noi. Având în mână bunul cel mai de preţ al unui om – locuinţa – acesta va munci pentru noi. Recreăm astfel sistemul sclavagist perfect, o aparenta libertate în care mintea şi atenţia cetăţeanului este atrasă de lupta politică, fără ca cineva să mai aibă timp să se gândească la ce li se întâmplă cu adevărat. Iar când se vor trezi va fi de fapt foarte târziu. Nouă ne trebuie să exploatăm forţa de muncă a voastră, să vă împingem să munciţi mai mult ca să ne plătiţi nouă mai mult.

UI: Mai am o singură întrebare. Spuneţi că aţi contribuit la încingerea campaniei electorale, pentru că trebuia să sădiţi sămânţa unei confruntări politice puternice, întrucât instabilitatea politică era necesară. Concret, aţi plătit politicieni români să pună umărul la actuala criză politică?

Bancher: În mod evident, în 2007 şi 2008 am sprijinit şi susţinut politicieni care aveau acces la frâiele guvernării, ca să fim lăsaţi să derulăm amplul program de acordare masivă a creditelor de consum. În 2009, fiind an electoral, grija noastră a fost să alimentam puternic apariţia unui contracandidat puternic pentru actualul preşedinte, care avea o cotă mare de popularitate, şi am reuşit. Mult mai uşor şi mai ieftin decât ne imaginam. Să ne înţelegem: nouă nu ne pasă cine va ieşi preşedinte pentru că oricum sunteţi la mâna noastră în plan guvernamental.

A fost mai uşor pentru că aveţi în România o pasiune extrem de mare să vă consumaţi energiile fix în direcţiile care nu vă aduc avantaje, care vă îngroapă şansele la un viitor mai bun. Suntem şi noi uimiţi de modul în care marea masă a jurnaliştilor ne-au făcut misiunea mult mai uşoară, implicându-se emoţional în această campanie electorală, doar pe fondul ideii că actualul vostru preşedinte trebuie dat jos, fără să aibă niciun fel de viziune economică asupra realităţii.

Repet, noi doar am alimentat ascensiunea unui oponent puternic pentru dl. Băsescu, iar restul l-a făcut mass-media şi naivitatea voastră, de la sine. Anul 2010 va aduce şi răsplata pentru munca depusă de noi în ultimii 4 ani, pentru că vom aduce România la statutul de ţară total şi, cel mai important, ireversibil dependenta de frâiele complicatului sistem financiar-bancar mondial. Nu vreau să par cinic însă, în 1989 toate activele ţării erau ale clasei proletare, adică de fapt ale nimănui, fiind controlate de o mână de oameni care decideau în această ţară şi pentru a căror bunăstare muncea întreaga naţiune.

La 20 de ani veţi fi ajuns fix în aceeaşi situaţie, adică nimic nu va mai fi în proprietatea voastră, dar în acelaşi timp veţi munci să vă plătiţi datoriile. Iar economia naţională va fi dominată de multinaţionalele controlate indirect tot de către noi, în vreme ce falimentele firmelor româneşti, deţinute de români, vor continua şi în 2010, întrucât fără finanţare, fără credite şi cu un guvern care nu are resurse financiare, nu există şanse de supravieţuire. Astfel încât tinerii români vor avea doar două opţiuni: angajaţi la Stat sau angajaţi la multinaţionalele străine. În ambele variante numai noi câştigăm.”

Sursa: www.ziuaconstanta.ro

Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu!
_______________________________________________________________________________________
Nu păstra doar pentru tine, trimite la prieteni, mail-uiește sau share-uiește!
Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 26 octombrie 2014 în ADEVAR SAU PROVOCARE

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Prostia și snobismul

ABSOLUT TOT CEEA CE TU NU CUNOȘTI SAU ȘTII, VA VI FOLOSIT ÎMPOTRIVA TA, PENTRU PROFIT !

Pe lumea asta, cea mai profitabilă este prostia, și nu întâmplător se fac eforturi și se investesc o gramadă de bani, pentru menținerea populimii în starea de prostie. Cu cât ții populimea în strarea de prostie promovată, cu atât mai mulți bani se fac de pe urma ei.
Iar prostul parcă nu e prost destul, dacă nu e și fudul. Când un incult d’ăsta cu IQ de maimuță se apucă de puit, rezultatul este … ridicol. E plină lumea, în special pe aici prin Rai, de muieri  prețioase cu plozi, care își închipuie cum sunt ele minunate și nemaipomenite.

Cum rămâne vita borțoasă, cum încep să își dea importanță și să facă tapaj: 10 lucruri pentru care NU trebuie să-ti ceri scuze când te apucă fătarea.
Da’ eu cunosc o lista interminabilă de motive pentru care trebuie să-ți pui cenușă în cap și să-ti ceri scuze în fața plozilor, pentru că atât de mult de-a durut în cur de ei, încât ți-ai permis să-i aduci pe lumea asta care nici ție nu îți place ( arată-mi un om care e mulțumit cum merg lucrurile pe lumea asta, da’ să nu aibă Sindromul Down  ! !.

Ai fătat cu epidurală ? Grabește-te să tragi un pui de somn, că e ultima ta șansă la odihnă. După ce o să-ți iei boracul în primire, somnul va fi o amintire.

Înainte de epidurală, surpriză ! Fătarea doare ca dracu’ !  De asta, epidurala e a doua mare invenție glorioasă, după blugii care îți ridică cooru’.
Apoi dacă sute de ani muierile au fost toante și nu au permis ( pe motive de false pudori ) bărbaților să nu fie moașe și doctori de fătare, nu-i de mirare că obstetrica și ginecologia e ramasă în urmă cu sute de ani, comparativ cu restul medicinei. Că cele mai stralucite invenții pe lume asta, bărbații le-au făcut. Prostia doare.

Și o sa te doară atât de tare, încât o sa te caci pe tine și pe halatul doctorului ( dacă n-au mai apucat să-ți facă o clisma ) : have fun !

Și apoi, fătatoarea ar trebui să vină cu o listă de lucruri pentru care își cere scuze boracului. Ar putea include pe lista, lucruri precum „am pus un nume stupid boracului”. Apoi, cere-i scuze că l-ai adus într-o lume în care tu nu știi cine îi este tată, nu ai job și mai ai 6 plozi acasă. Cere-i scuze că ai mâncat pentru două persoane în timpul borțoșeniei, și nu i-ai mai lasat spațiu suficient între stomacul tau și capul boracului. Iar lista poate continua …

Însă ifosele de fătătoare eroină încep chiar înainte de fătare ! Nimic nu se poate face fară circotecă ( prostimea iubeste circul ) : cum se face baby shower ( un soi de petrecerea borțoasei ) după moda … digitală !

Zice la ziar că se adună prietenii la petrecerea borțoasei, ca să o ajute cu cadouri să se pregătească pentru smocul ei de bucurii ( boracu’ ) și să îi împărtășească exaltarea. Păi exaltare și bucurie e doar în mintea fătătoarei inconștiente, că habar n-are în ce mizerie se bagă, și mai grav, nu-i pasă absolut deloc de mizeria și sclavia în care își aduce plozii să trăiască pe lumea asta.

Când puitorii sunt reduși, dar plini de ifose și snobism ca orice prost, întotdeauna se găsește cineva să profite de incultura lor și să le ia banii. Pseudologia și frățiorul ei mai mic ( curentul cu dezvoltare apersonală ) sunt experți în a vinde gogoși fără nici o acoperire, fără nici o cea mai mică dovadă. Pur și simplu povești cu care îi duce cu zăhărelu’ pe proști, le umflă egoul și le spune ce vor ei să audă. Contra cost, of course !

Noua găselnță pentru puitorii suficient de imbecili încât să nu înțeleagă realitatea în care trăim, este „physical literacy” în care plozii sunt dresați cum să se joace. Și e nevoie de un expert care să-i învețe ! ( ăștia sunt experții ăia care cer 400 $ / ora ca să-ți învețe plodul să se joace. Am scris despre asta, ceva mai demult ).
Da’ și unui câine, dacă îi dai o jucarie, începe să se joace. Și ratonii mei se jucau la geam cu biluțe, castane și crocodilul din plastic cu care îi așteptam. Canadaienii adulți parcă’s handicapați mintal, de chiar cred că plozii au nevoie să fie instruiți cum să se joace.

Pseudologia profită la greu de prostia oamenilor (de fapt, din asta trăiește) și a inventat un adevărat curent de convingere a prostimii că nu e bine să lăsați plozii să fie plozi și să se joace după cum îi taie capu’. Au scris și cărți în care fabulează la greu, și toate tutele care nu pot gândi singure și nu le ajută capu’ cum să-și construiască o relație cu propriul plod și cum să îl educe, citesc cărți de parenting și apoi execută ce le zice acolo.
Există o parte bună și în chestia asta: decât să se comporte ca vita încălțată, mai bine să accepte să fie dresată de cărțile de parenting. Însă, dacă tot ai pe mână o ciurdă de vite incapabile să gândească sigure, de ce nu le-ai manipula să scoți profit de pe urma lor ? Dacă tot nu le ajută mintea așa să priceapă ce-i cu ele și cu plozii din dotare …  Așa au aparut cărțile care pleacă de la un lucru bun și cu asta își agață clienții (învață proștii să nu își confunde plodul cu animalul de companie) și ajunge să bată câmpii cu grație pe câmpiile dezvoltării personale și ale borăcitului. Ăsta e punctul în care începe manipularea la greu.
Plozii se pot juca și singuri: aleargă bezmetici în cercuri, atunci când scapă în curtea din spatele casei, sar în jurul stropitoarelor de apă, se urcă în copaci, construiesc fortărețe, se joacă cu pietricele și aruncă cu bețe. Astea sunt lucruri pe care plozii le-au făcut dintotdeauna.

Daaaar, aici începe manipularea: dar nu-i suficient ca plozii să fie doar plozi și să se joace dupa cum îi taie capu’ . Nenea Richard Monette, psihologist sportiv din Banff care lucrează cu atleții olimpici de top ne învață că plozii au în vedere doar să se simtă bine atunci când se joacă, iar asta nu e suficient.

Ne dă și detalii: imaginați-vă un plod care se joacă cu mingea și care nu a învățat niciodată să arunce mingea. Plodul ia mingea, o aruncă aiurea, cade și toată distracția dispare. Ce urmează ? Urmează că plodul nu va mai dori să se joace nici un fel de joc cu mingea.

Păi bunul simț și observarea plozilor, demonstrează că nu-i nici pe departe așa. Plodul folosește jocul cu orice, nu doar cu mingea, ca să deprindă anumite abilități. Și bineânțeles că nu le va deprinde nici din prima încercare, nici din a doua, ci după n’șpe mii de exersări eșuate. Nu doar că nu renunță, ci insistă și repetă cu interes până la iese. Și dacă nu le iese azi și plâng de frustrare, o lasă baltă până mâine, când vor relua jocul și vor exersa din nou.
Când părintele e imbecil și habar n-are cum funcționează plozii, vor lua de bună manipularea cărții și a psihoilogilor care vor să scoată banu’ de pe urma prostiei clienților.

Manipularea prinde și deja puitorii percutează la ideea de „physical literacy”, deși sunt cam confuzi și nici ei nu pricep prea bine ce-i cu asta. Da’ nu contează ! Important este că experții (autoritatea) recomandă asta, iar prostimea întotdeauna face confuzie între autoritate și adevar, pentru că așa au fost dresați în școală, să se supună oricarui fel de autoritate și să aibă încredere deplina în ea, fără să o chestioneze.

E nevoie să-i învățăm tot felul de lucruri pe plozi, din cauză că un mare numar de părinți îi abandonează în fața televizorului și a jocurilor pe computer, în loc să se ocupe de ei ( sau să-i lase să se joace afară cu alți plozi, ca niște copiii normali și nu ca alienații din zilele noastre).

Ca professor, vă pot spune că mulți plozi vin la școală fără să cunoască absolut nimic și nu pot vorbi decât despre „Minecraft”. Nu cred că jocurile pe calulator în sine sunt o problemă, ci puitorii care permit plozilor să nu facă nimic altceva, decât să joace jocuri pe computer, iar asta le limitează sever dezvoltarea socială și fizică.

Da’ nici jocurile nu mai sunt jocuri de plozi, ci snobisme cu impersonarea personajelor din povești. Din punctul meu de vedere e stupid să împopoțonezi plodul în haine de prințesă, să-i faci poze, și apoi ce ? Nu mai are deloc nevoie să-și dezvolte imaginația, că primește totul de-a gata, la botul calului.
Păi tocmai asta e scopul jocurilor, să dezvolte abilitățile plodului: păi lasă-l să-și imagineze că e îmbrăcat în haine de prințesă și să-și imagineze jocul, că asta e și scopul, dezvoltarea imaginației. Dacă puitorul snob, nu-i lasă loc pentru imaginație, nu-i de mirare că plodul rămâne nedezvoltat, după cum constată profesorii la școală.

Snobismul costă: pentru 1.000 lire, plozii din Anglia sunt împopoțonați în prințese și li se dă o pungă mare cu lucruri ce includ toate păpușile prințesă de la Disney, o valiza de lux și haine pentru party.

Alte pachete oferite, costă între 100 lire și 1.000 lire, ce include machiajul întreg, poze înrămate, pantofi strălucitori, coroană și rochie. În momentul În care plodul sosește la recepție, plodul va deveni centrul universului.
Exact: dresați-l de mic că el e Buricu’ Pământului, prințesă, zeiță and shit și ce viitor strălucit îl așteaptă. Că dupa ce va crește mare și își va deschide ochii la realitate (dacă îl ajută IQ-ul să facă asta), va înțelege că nu-i decât un sclav cu ifose, un consumabil cu față umană, și va veni să vă scuipe cu dispreț că l-ați adus pe lumea asta și i-ați servit numai minciuni care n-au legătură cu realitatea în care trăiește.

Consecințele nu se lasă așteptate, pentru că plodul nu va pricepe ca e doar o maimuțăreală ce are loc o data în viață. Când plodul decide că nu vrea să-și curețe camera și altele, cum să-i explici plodului ca să priceapă ca ea nu-i cu adevărat prințesă și că trebuie să facă pe menajera?

Cum să plătești prețul unei mașini second-hand, pentru un moft de câteva ore, în care plodul e impopoțonat în haine de prințesă și asezat pe un tron de catifea?  Cum o să-i mai placă apoi să se reântoarcă la distracțiile ieftine, gen mersul la zoo?

Snobismul nu se oprește aici, ci vine întrecerea între puitori: care plătește mai mult pentru petrecerea de ziua plodului. Cu cât circoteca e mai luxoasă și prețul mai mare, cu atât snobul se simte mai important.

Costul unei petreceri pentru plozi, a ajuns la 214 lire.

O treime dintre puitori, spun că vor să le facă plozilor o petrecere mai bună decât a prietenilor plozilor. Presiunea e atât de mare (că doar concurează un imbecil cu altul), încât 1 din 11 puitori ( 9 % )  vor cheltui 800 lire cel puțin, pentru petrecerea plodului.
Studiul arată creșterea modei extravaganțelor enorme, la pterecerea de ziua plozilor.

Din păcate, cam la asta se reduce borăcitul modern: puitorii n-au timp să se ocupe de plozi, însă încearcă să compeneseaze cu obiecte cât mai scumpe. În rest, îi lasă în legea lor, să stea hipnotizați de monitorul calculatorului, cât e ziua de lungă.
Măcar dacă ar folosi util timpul petrecut la calculator, ca să învețe și să descopere lucruri noi, însă nu e cazul. Așchia nu sare departe de trunchi, și cum vita încălțată nu e curioasă și nu dorește să învețe nimic, la fel sunt și plozii pe care îi produc ( incurioși ).

Puitorii cu plozi de până la 6 ani, aproape 60 % dintre ei, spun că nu monitorizează activitatea plozilor pe telefonul mobil, pe motiv de privacy. Să nu cumva să-i strice intimitatea puradelului.
D’apoi puradelu’ nu are discernământ, e ca un handicapat mintal ce trebuie controlat și ghidonat continuu, ca să nu o dea în bălării. Parerea mea e că asta cu intimitatea plozilor e doar o scuză penibilă, pentru ca puitorii să nu se ocupe de plozii lor.
Eu îi înțeleg că n-au nici timp, nici chef, că după 8 ore de muncă plus încă 1-2 de navetă, să vină acasă și în loc să se relaxeze și să-și vadă de viață, ei trebuie să stea cu boracii în spate și să-i dreseze. E adevărat ca e extrem de frustrant și de obositor, dar ei și-au asumat răspunderea când au decis să puiască, însă în realitate, nu mai știu ce să facă să scape de borăcit (îi plantează în fața computerului).

42 % dintre puitori au declarat că niciodată nu au stat pe lângă plozi să le verifice activitatea de pe telefoane, iar alte 13 % au declarat că au încredere în plozii cu telefoane.

Mai mult de 2.000 de puitori cu plozi până în 10 ani sau mai mici, care au telefoane mobile, au fost chestionați pentru survey-ul citat mai sus.

Faptul că sunt puitori de toată jena, ce nu se ocupă de plozi, nu-i împiedică să viseze Cai Verzi pe pereți în legatură cu plozii lor.

Sunt atat de duși, încât își închipuie că plodul lor e Buricu’ Pamantului. E inacceptabil pentru ei, că plozii de azi sunt viitoarele vite încălțate de mâine, cu IQ de maimuță, așa cum sunt majoritatea oamenilor. Iar asta se vede încă de când sunt plozi, că au comportament de vite sălbatice (aia mai slabi de neuron) și că nu prea sclipesc de inteligență, indiferent cât de mult refuză puitorii lor să accepte realitatea.

Pentru puitorii care se află în negare că s-au pricopsit cu o vită încălțată în devenire, s-au inventat cărțile de parenting, ce ii dresează să accepte realitatea așa cum este, că alta nu’i. Acceptă-ti plozii așa cum i-ai fătat, în loc să încerci să-i schimbi, să fie cum ți-ai dori tu (că de unde nu e, nici D-zeu nu cere).
Tanti Nancy Rose, în cartea „Crește-ți plodul așa cum este, nu cum ai vrea” , explică puitorilor că e normal să viseze Cai Verzi pe pereți despre cum ar vrea să fie plodul lor, însă e important să facă diferența între fantezia lor și realitate. Să accepte plodul așa cum este el în realitate, chiar dacă e diferit de cum ar vrea ei sa fie.

Sfaturile din cartea aia sunt de bun simț, însă îmbrăcate în sclipici ca să pară revelații nemaipomenite. Chiar e nevoie ca puitorilor să li se spună lucruri bazic, de bun simț?  Se pare ca da. Din moment ce cartea se cumpară, rezultă că unora le lipsește și minima logică …
Tocmai asta e și ideea: să manipuleze prostimea și să facă bani de pe urma lipsei lor de rațiune, autoeducație și informare.

Sursa: Articol preluat integral din filosofiepebordura.blogspot.ro
Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu!
_______________________________________________________________________________________
Nu păstra doar pentru tine, trimite la prieteni, mail-uiește sau share-uiește!
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 14 iunie 2014 în FARA PERDEA

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Iluzia libertății și democrației

“Foarte puțini oameni se opresc să se gândească ce anume le îmbunătățește viața. Banii, politica, religia? Desigur că nu. Singurul dar pe care noi ca ființe umane îl avem și singurul responsabil pentru tot ce ne-a îmbunătățit viețile, este tehnologia.“ (traducere din sursă)

Sursa: youtube

Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu!
_______________________________________________________________________________________
Nu păstra doar pentru tine, trimite la prieteni, mail-uiește sau share-uiește!
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 9 aprilie 2014 în ADEVAR SAU PROVOCARE

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: