„Istorie se cheamă ceea ce s-a întâmplat cu adevărat, nu ceea ce am vrea sa se fi întâmplat”, declara în urmă cu aproape un secol poate cel mai mare istoric român Nicolae Iorga. Un adevăr cu valoare de postulat, dacă luăm în calcul zecile de mistificări care au avut ca subiect istoria românilor. Ca orice lucru care vine din trecut, lupta pentru existență a românilor pare încărcată de acea măreție care prezentului îi lipsește. Este o luptă care fascinează, deopotrivă, pe cei care își revendică o istorie petrecută în interiorul frontierelor lor și pe cei care trăiesc, uneori convulsiv, complexul de a le fi fost la margine. Departe de a fi fost o istorie pasageră, lipsită de evenimente mărețe, așa cum este cea occidentală, istoria românilor se pierde în lupte surde, uneori glorioase, pentru dreptul de a fi prezenți acolo unde destinul ne-a hărăzit.
Vreme de o lună de zile, prin 32 de articole obiective și bine documentate, DESCOPERA.ro a sperat că a adus o rază de lumină asupra evenimentelor tulburi care au marcat aproape două milenii de istorie valahă.
Astăzi, maratonul Descoperă adevărata istorie a românilor a ajuns la sfârșit. Dacă ați ratat vreun episod, aici aveți prilejul de a vedea întreg sumarul maratonului.
S-a spus despre istorie că este una dintre cele mai inexacte științe. Că datele, cu cât sunt mai vechi, cu atât sunt mai alterate de interpretări și de subiectivismul celor care le-au scris. Lipsa unor dovezi palpabile dă și ea naștere la zeci de mistificări și de relatări inexacte. E istoria românilor, așa cum a fost acuzată, una “fabricată” în perioada comunistă? Este istoria noastră una falsă, așa cum susțin adepții teoriilor migraționiste? Afla mai multe.
***
Nicicând nu au avut tracii, fie ei daci sau de altă sorginte, un lider mai impunător și mai influent decât a fost Burebista. Nu sunt cuvintele autorului acestui articol ci ale contemporanilor săi, locuitorii cetății Dionysopolis, Balcicul de astăzi, cei care îl numeau cu mândrie “cel dintâi și cel mai mare dintre regii din Tracia”. Afla mai multe despre Burebista.
***
Dacă ajungeți în Roma, vizitați vă rog colinele Quirinale din nordul vechiului Forum roman. Acolo tronează columna care prezintă razboaiele de cotropire ale împăratului Traian în Dacia. Adică la noi acasă…Pe coloană este sculptată și înfățișarea regelui Decebal. Luați un moment de mândră reculegere! În sânul niciunei alte seminții de oameni nu a mai răsărit un asemenea conducător cu asemenea destin tragic. A înfruntat plin de curaj cea mai puternică împărație a vremii. A făcut totul pentru a-și ocroti poporul. A sfidat înfrângerea mai curajos decât spartanii, iar moartea sa ne amintește parcă de tragediile antice. Nu-l uitați, la aproape 2.000 de ani de la jertfa sa, Decebal ne este înca rege! Afla mai multe despre Decebal.
***
“Multă lume își închipuie năvălirile barbare ca la cinematograf: apare barbarul scrâșnind din dinți, învârtind niște ochi roșii, cu părul vâlvoi și făcând semne de zdrobire și decapitare îndată ce vede un colonist român. Și atunci strămoșii noștri, persoane foarte delicate, se speriau și luau cel dintâi tren ca să treacă dincolo de Dunare, căci evident podurile erau destule pentru înlesnirea circulației”, Nicolae Iorga. Faptul că nici la ora actuală nu există un consens cu privire la evoluția populației daco-romane și la originile poporului român se datorează, spun istoricii, unei asa numite “tăceri a surselor istorice”, motiv invocat, în special, de către adepții teoriei migraționiste care susțin că teritoriul Daciei a ramas o “Terra deserta” odată cu retragerea administrației romane de la nordul Dunării. Și cu toate acestea, continuitatea proto-românilor pe teritoriul Daciei este atestată, fără putință de tăgadă, de izvoarele arheologice locale, de culturile dezvoltate pe tot teritoriul fostei Dacii și de , mai mult sau mai puțin, rarele înscrisuri istorice din perioada secolului al III-lea și până în secolul al XIII-lea, odată cu întemeierea Țării Românești sub Basarab I. Afla mai multe despre istoria nestiuta.
***
Auzim deseori dispute variate pe seama importanței unor date din istoria comună a poporului nostru, însă o perspectivă generală asupra a ceea ce s-a întâmplat în trecut ne-ar ajuta să înțelegem că fiecare decizie pe care predecesorii noștri au luat-o într-un moment sau altul, a făcut ca noi să fim ceea ce suntem astăzi. Fiecare acțiune întreprinsă de locuitorii străvechi ai Balcanilor, fiecare luptă, a constitut, în parte, câte un fir important din marea urzeală care s-a țesut, nimic altceva decât istoria pe care s-au ridicat civilizațiile moderne, așa cum le cunoaștem noi în prezent. Afla mai multe despre fratii Asan.
***
De mai bine de șapte secole, istoria ne vorbește despre Întâiul Domn al Țării Românești, Întemeietorul (sau Descălecătorul dacă preferați) Negru Vodă. Cu toții am învățat despre el încă din clasele primare și, dacă ne este permis, l-am asemuit cu un erou legendar capabil să înfrunte toate imperiile vremii și să îi unească pe valahii munteni într-un singur stat. Știe, însă, cineva cine a fost acest enigmatic personaj? Îi cunoaștem originile, numele real sau măcar fizionomia din vreo gravură medievală? Știm despre el mai mult decât faptul ca i-a supus, cel mai probabil prin forța armelor, pe voievozii și cnejii locali din Muntenia și că s-a autointitulat “Mare voievod”? Afla mai multe despre Negru Voda.
***
“Eu cel întru Hristos Dumnezeu binecredinciosul și bine cinstitorul și de Hristos iubitorul si singurul stăpânitor Io Mircea, mare voievod și domn, cu mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu stăpânind și domnind toată Țara Ungrovalahiei și părțile de peste munți (parte din Ardeal), încă și spre părțile tătărești, și Amlașului și Făgărașului herteg, și Banatului de Severin domn, și pe amândouă părțile peste toată Podunavia (Dunarea) până la Marea cea mare și cetații Darstorului stăpânitor”. Acesta este Mircea cel Batrân și aceasta este impunătoarea titulatură prin care era recunoscut domnitorul sub care, între 1386 si 1418, Țara Românească a atins cea mai mare întindere din toate timpurile. Afla mai multe despre Mircea cel Batran.
***
“Să vă fie știute războaiele… pe care le-am facut eu: cel dintâi razboi cu agarenii, al doilea de la Gubavi, al treilea la satul Stefeni, lângă Neajlov, al patrulea la Clejani, al cincilea la Ciocanești…, al nouasprezecelea la satul Rucar, al douăzecelea la Didrih”. Aceasta este inscripția sfredelită pe piatra de mormant a lui Radu de la Afumați, domnitorul român care a purtat douăzeci de războaie în numai trei ani de domnie din cei aproape opt la cârma Țării Românești. Afla mai multe despre Radu de la Afumati.
***
A ridicat biserici, un mic palat domnesc de-o mare frumusețe, a construit instalații de aprovizionare cu apă și a înființat un atelier pentru fabricarea tunurilor de bronz – realizari importante în cariera unui domnitor, și cu atât mai remarcabile pentru un voievod care a domnit mai puțin de doi ani. Cu toate acestea, istoria l-a păstrat în amintire mai degrabă pentru excentricitățile lui, pentru viața lui aventuroasă și pentru aparența plină de farmec a persoanei sale, ignorand insușirile care ar fi putut face din el un mare domnitor – dacă soarta ar fi fost mai îndurătoare cu el. Afla mai multe despre Petru Cercel.
***
“O, bărbat minunat, cu nimic mai prejos decât comandanții eroici pe care atâta îi admirăm, care în vremea noastră a caștigat, cel dintâi dintre principii lumii, o biruință atât de strălucită asupra turcului! După credința mea, el este cel mai vrednic să i se încredințeze conducerea și stăpânirea lumii, și mai cu seama cinstea de căpetenie și conducător împotriva turcului, cu sfatul, înțelegerea și hotararea tuturor creștinilor, de vreme ce ceilalți regi și principi catolici se îndeletnicesc cu trândăvia și plăcerile ori cu razboaiele civile” – cronicarul polonez, Jan Dlugosz (1415-1480). Afla mai multe despre Stefan cel Mare.
***
Dintre toate regiunile care formează România de astăzi, Transilvania este cea care a trecut, probabil, prin cele mai mari transformări sociale și politice, fiind în același timp locul în care identitatea națională s-a format tardiv, iar elementele etnice au fost sufocate permanent de cele străine. Afla mai multe despe familia Corvin si Iancu de la Hunedoara.
***
Români! Ridicați capetele plecate! Îndreptați spinările încovoiate! Alungați tristețea și lipsa de speranțe din aste zile. Nu mai stați timorați si complexați în fața unei Europe care ne datorează însăși existența. Amintiți-vă din nou de Marele nostru Ștefan. De toți moșii și strămoșii care nu au lăsat neamul să piară. Cu sute de ani înainte de Americi, teroriști, CIA-uri, Al- Qaede și atentate regizate, Ștefan cel Mare și Sfânt administra Islamului cea mai mare înfrângere suferită vreodată de vreo armie musulmană din partea unui lider creștin. Nici măcar victoriile lui Carol cel Mare, Cid-ul, Skanderbeg sau oricare riga europeană din istorie nu se pot compara ca importanță politică și dramatism cu baia de sânge și noroi în care s-a cufundat cea mai puternică armată a vremii. Nimeni altul decât cel mai bun corp expeditionar al teribilului Mahomed al doilea, avea sa sfârșească drept îngrășământ pentru ogoarele Vasluiului… Afla mai multe despre Batalia de la Vaslui
***
Oricât veți căuta în colbul istoriei noastre un personaj asemănător Voievodului Ion Armeanul, rar veți găsi vreunul. Oricât veți căuta în Istoria Universală un razboinic asemenea Măriei Sale, nu veți afla unul care să se apropie de bravura, forța și neînduplecarea sa. Readucerea aminte a faptelor și vieții unuia dintre cei mai straluciți strategi ai Europei crestine, este o adevarată datorie de onoare. Afla mai multe despre Ioan Voda cel Cumplit.
***
Ca o culme a ironiei cu care istoria ne-a lovit pe noi românii de nenumarate ori, avem surpriza să descoperim că personalitatea celui mai faimos voievod de-al nostru pe plan mondial a căzut victima unei campanii continue de denigrare din partea presei apusene. De la cronicile și gravurile mincinoase ale sașilor și șvabilor din Transilvania, trecând prin romanul lui Bram Stoker și poposind în preajma industriei Dracula din prezent, omenirea nu cunoaște încă personalitatea abisală a singurului lider militar care l-a îngrozit vreodată, la propriu, pe cuceritorul Constatinopolului. Afla mai multe despre Vlad Tepes.
***
Admirate sau detestate, uneori controversate, alteori nedreptățite de istorici, câteodată neînțelese și neapreciate pe deplin de contemporanii lor și nici de posteritate, personalitățile feminine de marcă din istoria noastră alcătuiesc o galerie de personaje etroclită: sportive și artiste, oameni de știință și femei de lume, regine și literate. Înainte vreme, ceea ce reținea îndeosebi atenția era caracterul insolit al purtărilor și felului de a gândi al acestor femei. Așa se face că istoria le-a păstrat în memorie mai degrabă pe cele care s-au implicat în domenii considerate multă vreme, prin tradiție, “treburi de-ale bărbaților”: politică, bătălii, guvernarea țării… Afla mai multe despre femeile care au marcat istoria romanilor.
***
Dimitrie Cantemir “erudit de faimă european, voievod moldovean, academicean berlinez, print rus, cronicar român, cunoscător al tuturor plăcerilor pe care le poate da lumea, un Lorenzo de Medici al nostru ” ( G. Calinescu ) reprezintă figura celui mai mare umanist din perioada feudală a literaturii române. El este voievodul cărturar prin care poporul român a înscris, pentru prima oara, numele unuia din fii săi în panteonul gloriilor universale. Căci dacă și mai înainte din mijlocul neamului nostru au răsărit cărturari ce au atras atenția asupra lor, cucerind admirația și stima contemporanilor și a urmașilor, Cantemir este ,,întaiul om de știință român” a cărui operă face autoritatea în epocă și a cărei personalitate impresionează ca un simbol reprezentativ pentru umanitatea întreagă. Afla mai multe despre Dimitrie Cantemir.
***
“În țara mea aș fi putut să rămân liniștit și sigur, fără nici o teama, dacă nu m-ar fi chemat credința mea față de creștinatate. Io Mihail voievod al Ungrovlahiei, al Ardealului și al Țării Moldovei” – Memoriu al lui Mihai Viteazul din anul 1601 către împăratul Rudolf al II-lea. Afla mai multe despre Mihai Viteazu.
***
Ca orice lucru care vine din trecut, lupta pentru existență a românilor pare încărcată de acea mareție care prezentului îi lipsește. Este o luptă care fascinează, deopotrivă, pe cei care își revendică o istorie petrecuta în interiorul frontierelor lor și pe cei care trăiesc, uneori convulsiv, complexul de a le fi fost la margine. Departe de a fi fost o istorie pasageră, lipsită de evenimente mărețe, așa cum este cea occidentala, istoria românilor se pierde în lupte surde, uneori glorioase, pentru dreptul de a fi prezenți acolo unde destinul ne-a hărăzit… într-unul dintre cele mai “încinse” teritorii ale lumii. În acest scop, vă prezentăm câteva dintre cele mai mari bătălii pe care strămoșii noștri le-au purtat de-a lungul timpului și, cum o cuantificare a importanței acestora este greu de stabilit, criteriul după care au fost clasificate este, simplu, acela cronologic… Afla mai multe despre cele mai mari batalii ale romanilor.
***
În zilele apogeului său, temutul Imperiu Otoman dispunea de o forță militară care zdrobea fără drept de apel orice armată europeană. Frica și groaza semănate de turci au dat de fapt un imbold fără precedent dezvoltării diplomației în Europa acelor timpuri. Sigurul conducător de oști care înfruntă cu vitejie și succes puhoiul otoman din secolul 16 a fost Mihai Viteazul. Iar cel mai destoinic general al sau a fost un bătrân haiduc sârb care l-a urmat pe Viteaz deopotrivă în moarte, legende și inimile oamenilor. Afla mai multe despre Baba Novac.
***
Bacșis, robie, bir, mazilire, corupție, pesches, lașitate, caftan, abuz, ciubuc, halal, complot, aga, jaf, lefegiu, liguseală, alai, lulea, anteriu, trândăvie, cămătărie, mojicie, calicie, samavolnicie, vizir, caimacam, politichie, tâlhărie, căpuchehaie, viclenie, pricopsire, firman, lichea, basbuzuc, capudan, buluc, bairam, mahala, calabalâc, protipendadă, taifas, cârdășie, agie, taclale. Și cu voia dumneavoastră…geamparale și manele! Toate de mai sus s-au năpustit cu urgie peste Moldova și Valahia secolelor trecute, contribuind cu vârf și îndesat la o decădere spirituală și materială fără precedent în istoria românilor. Făptașii? Imperiul Otoman, evident, alături de hulpavii reprezentați ai unor familii grecești din Stambulul de odinioară… Afla mai multe despre domnii fanarioti.
***
Dintre figurile ilustre ale românilor implicați în Revoluția de la 1848 se detasează net personalitatea celui pe care moții din Apuseni l-au iubit și glorificat ca pe tânăr zeu dacic, sacrificat pe altarul libertății străbune. Mult, tare mult i-a iubit și Iancu pe moții săi. Pentru ei a luptat și a sângerat ca un leu, pentru ei s-a umilit la porțile închise ale Vienei, pentru ei a murit trist și neîmpăcat de atâta ură și nedreptate la adresa celor mai vechi locuitori ai Ardealului. Astăzi, mai mult decât oricând. sacrificiul și lupta sa nu trebuie date uitării! El și numai el a fost și a ramas Crăișorul Munților! Afla mai multe despre Avram Iancu.
***
La ani de zile după ce am terminat liceul, unde am învățat despre marile evenimente din istoria României, ce (mai) știm și ce nu știm despre cele mai importante dintre aceste evenimente? Adesea, ele sunt prezentate, în manuale, într-o formă simplificată și concisă care, uneori, pune accentul pe date precise, dar nu asează întotdeauna lucrurile într-o perspectivă mai largă și nici nu consemnează amanunte inedite ori măcar pitorești. Ce mai știm, de pildă, despre revoluția din 1821? În mare, desfășurarea evenimentelor care au alcătuit ceea ce numim, familiar, “revoluția lui Tudor Vladimirescu” ne este, desigur, cunoscută… Afla mai multe despre Tudor Vladimirescu.
***
Cum ar fi arătat oare istoria fără trădători și trădări? De la Burebista la Mihai Viteazul și până la Tudor Vladimirescu, istoria noastra e presărată cu evenimente tragice, în care rolul principal a fost jucat de personaje fără scrupule care, prin josnicele lor fapte, au schimbat mersul istoriei și soarta românilor.Afla mai multe despre tradarile din istoria romaniei.
***
Acum mai bine de 200 de ani ispravile unui pasă rebel zguduiau provinciile balcanice ale Imperiului Otoman. Ecouri ale acelor vremuri s-au păstrat până în zilele noastre sub forma unei expresii care ne trimite cu gândul la o perioadă istorica îndepărtată și anacronică. Puțin se cunoaște în prezent despre personajul istoric Pazvante. Viața și isprăvile sale au fost însă strâns legate de suferintele românilor de pe malurile Dunării, iar sfârșitul sau a fost pe măsura vieții sale… Afla mai multe despre Pazvante Chioru.
***
“Logofete – i-au spus boierii – noi cu toții pohtim să ne fii domn. – Dar ce ași vrea eu cu domnia, de vreme ce ca un domn sunt la casa mea? Nu-mi trebuiește să fiu! … iar ei ziseră: Ne rugăm nu lasa țeara să intre alți oameni, sau răi sau nebuni, să o strice, ci fii! Și-l luară de mâni și-l împingea de la spate și acolea fiind și un capegiu împărătesc pentru trebi împărătești, îl dusease și pre el la Mitropolie; și duseră caftan la capegi-bașa al împăratului de au cetit molitvele de domnie și au mers de i-au sărutat mâna, zicându-i: Mulți ani!” Afla mai multe despre Constantin Brancoveanu.
***
Greu de găsit în întreaga istorie națională un episod la fel de controversat și înconjurat de mister precum abdicarea forțată a primului lider modern de etnie pur românească. Modul în care s-au precipitat și desfășurat faptele ridică interesantă întrebare: Cum ar fi evoluat statul roman dacă Domnul Unirii rămânea pe tron și consolida probabil un regat? Afla mai multe despre Alexandru Ioan Cuza.
Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu! _______________________________________________________________________________________ Nu păstra doar pentru tine, trimite la prieteni, mail-uiește sau share-uiește!
Caroiaje 