RSS

Arhive pe etichete: teorie

Numărul Magic

Ai grijă pe ce dată ești născut! Minuni nu există … decât dacă le faci TU!  Se pare că Universul  îți îndeamnă destinul către acestă cifră … nu o ignora sau o să te ignore ea pe tine!

Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu!
_______________________________________________________________________________________
Nu păstra doar pentru tine, trimite la prieteni, mail-uiește sau share-uiește!
Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 26 Decembrie 2014 în ADEVAR SAU PROVOCARE

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Energii ascunse

 

Un film care prezintă sintetic, din felurite puncte de vedere, problema proiectelor neguvernamentale şi operaţiunile secrete ale Guvernului Mondial Ocult. Aspectele de ordin militar sunt îmbinate cu cele despre istoria organizaţiilor ezoterice din secolul trecut şi cu elemente ştiinţifice despre tehnologia energiei libere.
Un accent deosebit este pus asupra tehnologiei prezentate de Fundaţia Keshe, care prin metoda MAGRAV poate să revoluţioneze din temelii concepţia ştiinţifică actuală şi viaţa societăţii umane.

Sursa: youtube

Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu!
_______________________________________________________________________________________
Nu păstra doar pentru tine, trimite la prieteni, mail-uiește sau share-uiește!
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 9 Noiembrie 2014 în ADEVAR SAU PROVOCARE

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , ,

Intoleranta la lapte

lapte 5


Terapeuţii naturişti averizează de foarte mulţi ani împotriva consumului de lapte de vacă. În magazinele alimentare rafturile trosnesc sub greutatea nenumăratelor variante de iaurturi cu gusturi exotice, de brânze proaspete şi cremoase, de caşcavaluri cu cele mai variate arome.

Şi totuşi, din ce în ce mai mulţi oameni refuză produsele din lapte de vacă şi se simt astfel cu mult mai bine. Ce se ascunde de fapt în spatele intoleranţei la lapte? Doctoriţa Gabriele Feyerer ne conduce într-o interesantă comparaţie asupra poziţiilor vechilor sisteme medicale (medicina tradiţională chineză, Ayurveda, medicina tibetană şi învăţăturile ce ne parvin de la Hildegard von Bingen) faţă de laptele de vacă şi produsele obţinute din acesta.

Mereu mai mulţi oameni din zilele noastre, în care produsele alimentare industriale ale civilizaţiei moderne umplu rafturile supermarket-urilor, suferă de intoleranţă faţă de laptele de vacă, fie că este vorba de o alergie la lapte, în care sistemul imunitar reacţionează până la provocarea unui şoc ce poate pune în pericol viaţa persoanei respective, ori că avem de a face cu o intoleranţă la lactoză (zahărul din lapte), care nu pune în pericol direct viaţa, dar care oricum provoacă simptome deosebit de neplăcute. Industrializarea acestui produs natural a creat în societatea modernă o problemă majoră.

Multe mame ai căror copii erau alergici la lapte, povestesc cu „mândrie” faptul că aceştia au reuşit să depăşească această neplăcută sensibilitate. În realitate însă sistemul imunitar al acestora a ajuns la un „compromis” cu această „permanentă iritaţie”. Iar mai tarziu, când aceşti copii ajung la maturitate, constatăm prezenţa unei sensibilităţi generale la infecţii precum şi o suită de alte simptome „neclare”, cum ar fi iritaţiile de natură dermatologică, migrenele sau insomniile, care provin dintr-o alergie la lapte „ascunsă”, respectiv o alergie la caseină. Şi adesea această sensibilitate este cuplată şi cu o intoleranţă la cereale, ceea ce înrăutăţeşte situaţia. Testele anti-alergice obişnuite nu relevă nimic. Doar testele de sânge speciale sau renunţarea pe termen lung la consumul de lapte aduc adevărul la lumină.

Spre deosebire de toate acestea, intoleranţa la lactoză aparţine între timp cateoriei celor mai des stabilite diagnostice din medicina şcolastică. Diagnoisticul se bazează pe faptul real şi absolut normal că marea majoritate a organismelor adulte nu mai sistetizează enzima Lactază, care are rolul de a „desface” zahărul din lapte (Lactoza) şi deci nu mai ajută la digestia acestuia  în intestinul subţire. Ceea ce cu ani în urmă era definit ca fiind o durere de stomac „imaginară, închipuită” a devenit între timp un diagnostic acceptat şi consacrat. Cu ajutorul unor teste simple de expiraţie ştim astăzi că neplăcerile digestive, gazele şi balonările, greaţa şi durerile de cap, simptomele neplăcute legate de vezica urinară şi chiar oboseala (epuizarea) cronică, toate acestea pot foarte bine avea de a face cu Lactoza.

Pentru a evita toate aceste lucruri, între timp există pe piaţă o serie de produse lactate fără Lactoză. Iar industria prelucrării laptelui s-a adaptat foarte rapid „modei actuale”. Doar că aceste produse (la fel ca şi laptele cu termen de valabilitate expirat) nu sunt produse propaspete, ci produse industriale care pot dăuna organismului, mai ales atunci când simultan există şi o sensibilitate la Caseină.

Fenomenul „leaky gut”

O problemă pe care medicina şcolastică nu o mai poate ignora, este recunoaşterea faptului că starea intestinului omului „modern” se deosebeşte din ce în ce mai mult de cea a omului care se hrăneşte cu produse naturale. Iar deosebirea aceasta poartă numele de „leaky gut” sau mai simplu spus, intestin permeabil. Molecule mare , doar pe jumătate digerate, trec prin peretele intestinal şi ajung în sânge. Aici, desigur, sunt reperate ca fiind „corpuri străine” şi sunt luate în primire de către sistemul imunitar. Doar că o astfel de „invazie” neîntreruptă, ani de-a rândul, duce cel puţin în prima etapă, la o serioasă alergie. O astfel de evoluţie către un intestin permeabil este iniţiată deseori încă din primele luni de viaţă ale noului născut, în momentul în care deja din cea de-a şasea lună de viaţă acestuia i se „administrează” tot felul de alimente străine, în locul laptelui de mamă. Mai ales lapte de vacă şi cereale, dar şi Glutamat precum şi alte substanţe artificiale aflate în „delicioasa” mâncare sintetică pentru bebeluşi.

Ursula Jonnson în cartea ei „The Basic-allregy” (editura Books on Demand 2004) a cercetat aceste aspecte legate nu numai de problematica laptelui, relevând adevăratele cauze pentru şocant de marelel număr de alergii în ţări precum Suedia, Norvegia sau Finlanda. Concluziile ei sunt clare: pe de o parte ceva nu este în regulă cu produsele sintetice pentru copii mici, pe de altă parte numărul de alergii şi afecţiuni dermatologice la copii şi adulţi a crescut alarmant de când laptele este tratat industrial la cald (pasteurizat) şi omogenizat. Iar oamenii de ştiinţă au descoperit şi adevăratul motiv: laptele conţine printre altele o enzimă pe nume Xanthine-Oxidază (XO). În laptele prelucrat industrial moleculele acestei enzime sunt fărâmiţate în minuscule biluţe, ca urmare a microfiltrării şi omogenizării, ceea ce face ca XO să poată penetra peretele intestinal. În mod normal această enzimă este neutralizată în stomac; dar daca ajunge (sub această formă modificată mecanic) în intestin, poate de aici trece în sânge şi astfel poate provoca alergii. Canalul digestiv (intestinul) nu este în mod arbitrar închis  şi nu conduce ca urmare a vreunui „capriciu al mnaturii”, substanţele străine spre colon şi anus. Doar că aici industria de prelucrare a laptelui deschide poarta larg acestor substanţe străine pentru a pătrunde în sânge, acolo unde nu ar avea în mod normal ce căuta. În timp, un intestin devine din ce în ce mai permeabil ca urmare a folosirii intensive a antibioticelor, otrăvurilor şi pesticidelor,  conservanţilor şi a altor substanţe chimice sintetice conţinute în alimentele industriale moderne.

Celulele mucoasei intestinale sunt legate între ele prin „tught junctions” (structuri membranatice sub formă de benzi) şi formează astfel o reţea de protecţie naturală (barieră).Caseina, o proteină din lapte, poate face ca pe termen lung această barieră naturală să slăbească, să devină permeabilă, fapt ce „deschide uşa” unor viitoare alergii. Şi intestinul iritabil (afecţiune foarte des raspândită astăzi) precum şi Morbus Cohn, afecţiune inflamatorie a intestinului, sau Colitis ulcerosa pot fi cauzate şi favorizate de proteinele din lapte, dar şi de cereale sau ouă.

Intoleranţa la lactoză

Intoleranţa la lactoză nu este un defect genetic, ci un proces absolut normal. Ca şi adulţi, nu mai suntem „progamaţi” pentru consumul de lapte. Doar populaţiile nomade sau cele din regiuni aride s-au adaptat cu timpul la laptele de origine animală. În Europa, 15 până la 20 la sută din populaţie nu suportă Lactoza, iar în Africa până la 90 la sută. Deseori graniţele dintre alergia la proteinele din lapte şi intoleranţa la Lactoză nu se mai pot distinge clar, deoarece deja sugarii sunt hrăniţi cu alimente artificiale, şi deci mult prea timpuriu sunt „constrânşi” să consume lapte de vacă.

Nu rareori este prezentă pe deasupra şi o intoleranţă la cereale, uneori şi o sensibilitate la fructoză. Doar testele foarte complexe pot aduce claritate în astfel de cazuri. La medic de obicei se face un test respirator H2, care în cazul în care arată o valoare mare a H2 după consumarea unei soluţii de Lactoză, certifică faptul că aceasta nu este prelucrată în intestin. Şi prin teste de sânge poate fi măsurată această intoleranţă.

Consumul mare de lapte de vacă, obicei care se întâlneşte astăzi des în ţările vestice, are acţiuni negative asupra sănătăţii stomacului şi intestinului. Laptele de oaie şi de capră conţine şi el Lactoză, dar în cantităţi moderate, iar sub formă de brânză sau iaurt sunt o alternativă rezonabilă la laptele de vacă, prelucrat industrial.

Oase puternice datorită laptelui?

Prin campanii publicitare bine direcţionate, industria alimentară şi îndeosebi cea de prelucrare a laptelui laudă peste măsură efectele benefice ale produselor pentru sugari şi copii, ale iaurturilor cu fructe sau ale Snacks-urilor pe bază de lapte. Medicina şcolastică se aliază şi ea acestor campanii publicitare (dezinteresat oare?), mai ales prin aceea că induce teama faţă de osteoporoză în rândul femeilor, sugerând că laptele şi produsele din acesta pot preveni osteoporoza. Ceea ce nu se spune însă este slaba capacitate a organismului de a prelua şi prelucra calciul din laptele de vacă. Mii de ani aproape toată omenirea a preluat suficient calciu din cu totul alte produse alimentare, cum ar fi cerealele, cruciferele (varza şi celelalte plante din aceaşi familie), păstăioasele, sesamul, nucile şi seminţele.

Doar puţine populaţii nomade din regiunile aride consumă cu precădere lapte, dar aici este mai ales vorba despre cel de capră sau Yak (în Himalaia spre exemplu), lapte care acţionează energetic altfel decât laptele de vacă. În ţările din spaţiul european, laptele de vacă a fost foarte mult timp consumat doar în cantităţi mici, deoarece se ştia că un consum mare din acest soi de lapte provoacă oboseală, iar cantitatea de proteine conţinute de el este mult prea mare.

O altă problemă cu care se confruntă populaţiile din spaţiul european, îndeosebi cel nord-european, este o insuficienţă de Vitamina D, care este sintetizată de organism (piele) în prezenţa razelor Soarelui (care este mai slab şi în perioadele de iarnă lipseşte aproape cu desăvârşire). Ori tocmai Vitamina D este aceea care contribuie substanţial la fixarea calciului în oase. De asemenea consumul de Softdrinks cum este spre exemplu Cola, de carne şi mezeluri în cantitate mare constituie o nutriţie dăunătoare pentru echilibrul calciului în organism, ca urmare a faptului că aceaste produse alimentare formează în organism acid uric şi conţin mari cantităţi de fosfat, care ambele duc la o deficienţă de calciu. Ori dacă organismul are prea puţin calciu, ei începe să-l „extragă” din dinţi şi din oase, deoarece calciul este absolut necesar pentru buna funcţionare a tuturor organelor, mai ales la nivel celular.

Cu siguranţă, consumul mare de lapte de vacă nu poate fi soluţia unor astfel de probleme, iar ca dovadă putem consulta statisticile efectuate în ultimele decenii în ţările nord-europene, unde în ciuda marelui consum de lapte de vacă, numărul cazurilor de osteoporoză este alarmant de mare (desigur aici contribuie semnificativ şi lipsa de lumină solară, care duce la o deficienţă de Vitamina D, aşa cum am mai spus).

Punctele de vedere tradiţionale estice

Laptele natural şi produsele derivate din acesta nu sunt considerate in medicina chineza tradiţională ca fiind complect dăunătoare. Despre lapte se consideră că este hrănitor, „neutru şi dulce”, şi că aparţine elementului „Pământ”. În cantităţi mici este folosit în cazurile de „slăbire şi uscare interioară a Qi”. Consumat însă în cantităţi mare, provoaca creşterea mucusului, ceea ce este evident mai ales în cazul laptelui omogenizat, pasteurizat, adică a laptelui aşa-zis „mort”. Prin cresterea mucusului sunt afectaţi plămânii, dar mai apar şi afecţiuni dermatologice, dureri articulare, guturai cronic, bronşită şi chiar astma. Inflamaţiile urechii medii, răcelile cronice sau inflamaţiile amigdalelor (cu puroi) la copii nu se datoreaza vremii reci şi umede, ci mai degrabă consumului de lapte industrial. La care se mai adaugă şi teroarea vaccinărilor şi „smog”-ul electronic provocat de telefoanele celulare, computer sau televizor. Şi apropos, NU ÎNCALZIŢI NICIODATĂ laptele în cuptorul cu microunde!!!

Laptele biologic fermentat din iaurt sau kefir provoacă mai puţin mucus, dar totuşi persoanele cu o digestie slabă (şi în zilele noastre sunt din ce în ce mai multe astfel de persoane) trebuie să evite şi aceste produse. Copii mici hrăniţi de timpuriu cu lapte omogenizat dezvoltă rapid afecţiuni cum ar fi neurodermita, inflamaţii cronice ale urechii medii, guturai cronic şi sensibilitate generală la infecţii. Deosebit de nefavorabilă este întreruperea timpurie a alăptării combinată cu introducerea timpurie în alimentaţie a laptelui de vacă. Obezitatea şi diabetul sunt de asemenea consecinţe logice, mai ales atunci când pe deasupra se exagerează cu consumul de făină (pâine) albă şi zahăr industrial (dulciuri).

Ayurveda desemnează laptele ca fiind un „elixir vital”, dar menţionează în acelaşi timp că este necesară o digestie „puternică” pentru a digera şi integra corect laptele. Recomandările indiene în legătură cu laptele (desigur nu este aici vorba de laptele industrial!) sunt interesante: laptele nu trebuieşte consumat împreună cu alimentele sărate, cu fructele acre sau cu bananele crude!. Cel mai bine este digerat laptele sub formă de iaurt diluat cu apă şi cu condimente (poartă denumirea de „Lassi”), o băutură răcoritoare foarte gustoasă.

Pentru medicina tibetană laptele este un aliment a cărui calitate depinde de felul în care au fost hrănite vacile şi de clima în care acestea trăiesc. Laptele creşte mucusul şi elementul „Foc”, ceea ce poate fi un avantaj în cazul anumitor afecţiuni, căci prin aceste calităţi diminuează preponderenţa elementului „Vânt”. Laptele este considerat a fi „greu şi rece” dar prin încălzire poate deveni „cald şi uşor”. Untul are acţiune răcoritoare în cazul febrei sau a unei preponderenţe a elementului „Foc”.

Este interesant faptul că laptele natural încălzit, nu pierde prin aceasta calităţile sale, aşa cum se întâmplă cu laptele pasteurizat şi omogenizat. Iar acest lucru poate fi foarte uşor observat de oricine, căci laptele proaspăt după încălzire şi răcire se transformă în lapte bătut, în timp ce laptele industrial pur şi simplu se „împute”.

Tendinţa din ce în ce mai mare de a întrerupe alăptarea sugarilor prematur (ma refer aici la cazurile în care mama dispune de suficient lapte şi poate continua alăptarea un timp mai îndelungat), consumul tot mai mare de lapte industrial şi carne provenind de la crescătoriile industriale de animale (deci carne toxică datorită procedurilor de alimentaţie artificial-industrială şi ca urmare a masivei administrări de antibiotice) sunt poate cele mai importante elemente ale actualei stari de lucruri, în care populaţiile de orăşeni suferă în procent tot mai mare de aşa-numitele „boli ale civilizaţiei moderne”.

În Europa Evului Mediu era folosit laptele de vacă, oaie şi capră (acesta din urmă este uşor digerabil şi era folosit frecvent contra afecţiunilor pulmonare). Laptele de vacă era la acea vreme folosit mai ales la curţile oamenilor bogaţi (nobililor) căci oamenii săraci lăsau de regulă laptele de vacă pentru alăptarea viţeilor (adică tocmai pentru ceea ce natura a „creat” acest lapte). În zilele noastre însă viţeii nu mai sunt hraniţi cu lapte de vacă (deci laptele mamelor lor), ci sunt hraniţi artificial şi după relativ scurt timp sunt sacrificaţi. De lapte de vacă avem NOI nevoie, asa că viţeii… să mănânce altceva. Dar lipsa de respect faţă de Natură şi Creaţie nu este ceva tocmai nou în rândul „inteligenţilor” reprezentanţiai  speciei umane.

„Teoria laptelui” la Hildegard von Bingen

Hildegard von Bingen (1098-1179) a fost o stareţă din Germania care a scris mai multe lucrări de medicină naturistă, cum ar fi „Physica” sau „Causae et Curae”. Aceste scrieri au fost în anul 1970

redescoperite de către medicul austriac Dr. Gottfried Hertzka şi reintroduse în folosirea practică, ceea ce a avut ca urmare o „renaştere” a scrierilor stareţei von Bingen. O însemnată parte a acestor scrieri o constituie „învăţătura nutriţiei” şi cunoştinţele acumulate la acea vreme asupra alimentelor.

Interesant este faptul că Hildegard von Bingen, în mod surprinzător de similar cu învăţăturile medicinei tradiţionale asiatice, folosea în legătură cu anumite alimente calificative de genul „răcoritor, rece”, „cald”, „uscat”, „umed”. De asemenea avertiza asupra folosirii în cantităţi prea mari (exces) a anumitor alimente, fapt ce ducea inevitabil la daune asupra stării de sănătate. Hildegard recomanda de asemenea în scrierile ei diferite amestecuri de plante medicinale precum şi extracte şi vinuri obţinute din astfel de plante. Conceptul de bază al lui Hildegard era acela că o nutriţie conştientă şi echilibrată ducea la menţinerea sării de sănătate. (De menţionat faptul că Hildegard von Bingen a trăit 81 de ani, ceea ce pentru acele vremuri era o vârstă „matusalemică”, un record de longevitate).

Fascinant pentru zilele noastre (sau poate totuşi nu atât de fascinant, dacă renunţăm la aroganţa modernă de a ne ânchipui că noi, europenii, suntem cei mai „deştepţi”, iar oamenii din vechime erau cu toţii nişte barbari ignoranţi) este faptul că Hildegard menţiona că foarte mulţi oameni, datorită „intestinelor bolnave” (permeabilitatea pereţilor intestinali, sau mai academic spus, sindromul „leaky gut””) se îmbolnăvesc şi au sângele „otrăvit” (substanţe toxice care, penetrând peretele intestinal, ajung în circuitul sangvin). Ca un semn caracteristic, Hildegard menţiona că aceste persoane au „faţa roşie” adică pielea feţei este congestionată, roşie. Astfel se face că, aşa „deştepţi” cum suntem, am descoperit de vreo câteva decenii sindromul „leaky gut”, care era cunoscut deja de aproape o mie de ani la Hildegard von Bingen precum şi în alte scrieri similare ale acelor vremuri.

Medicii (unii dintre ei, cei cât de cât pricepuţi) ştiu astăzi că la persoanele cu deficienţe şi tulburări ale aparatului digestiv (stomac-intestine) deseori faţa are o culoare roşie intens, şi deseori aceste deficienţe de digestie duc mai departe la apariţia unor deficienţe cardiace. Lucru ce, printre altele fie spus, era de asemenea cunoscut de mii de ani din scrierile medicinei tradiţionale chineze şi indiene.

Ca remediu pentru astfel de situaţii Hildegard recomanda o alimentaţie pe bază de Alac (Triticum spelta) specie de cereală foarte asemănătoare grâului, dar cu multe deosebite calităţi faţă de acesta din urmă.

Laptele de vară şi laptele de iarnă

Pentru Hildegard laptele nu era mereu acelaşi. Ea ştia cât de importantă era calitatea acestui produs neobişnuit pentru acea vreme. În Evul Mediu în principal era consumat laptele de oaie. Vitele erau mai ales folosite pentru muncă, tracţiune sau pentru carne. Iar viţeii nu erau sacrificaţi pentru carne. Hildegard făcea diferenţiere intre laptele de „iarnă” şi cel de „vară”. Laptele de iarnă al oilor, caprelor şi vacilor era mai bun (vindecător) decât cel de „vară” deoarece iarna animalele erau hrănite cu fân, în timp ce vara păşteu liber pe păşune, ceea ce făcea ca prin consumarea acestui lapte să fie introduse în organism „sucuri rele”. Astăzi ca urmare a hrănirii vacilor cu nutreţ de siloz, laptele de vacă are mai tot timpul calitatea celui de „vară” (deci o calitate mult mai proastă).

Pentru o mai bună toleranţă a laptelui de „iarnă” Hildegard recomanda (surprinzător oare?) fierberea acestuia şi introducerea ulterioară în acesta a rădăcinilor uscate de urzică, deoarecea acestea avea calitatea de a curăţa stomacul şi de a neutraliza sucurile rele din lapte. Hildegard folosea mereu formularea „a mânca lapte” ceea ce înseamnă că ea nu considera laptele ca fiind o băutură. Laptele de „vară” era, conform lui Hildegard, dăunător pentru omul sănătos, însă pentru copii, bolnavi şi persoanele epuizate era folositor, dar doar în cantităţi mici.

Este cunoscut faptul că pe vremuri ţăranii hrăneau practic tot timpul anului vacile cu fân, deoarece acest „lapte din fân” era rezervat femeilor gravide şi copiilor care nu mai erau alăptaţi. Laptele de vară era, chiar şi după adăugarea de rădăcină de urzică, destul de puţin folositor şi tocmai de aceea consumat în cantităţi foarte mici. În ultimii ani a apărut în supermaket-uri lapte „din fân”, deşi aici calitatea acestor produse este deosebit de îndoielnică. Şi ar trebui să ne întrebăm de ce oare a apărut acest „lapte din fân”? Căci probabil puţini dintre orăşenii de astăzi ştiu despre ce este vorba.

Untul şi brânza

Untul proaspăt din lapte de vacă este considerat de către Hildegard ca fiind sănătos, deoarece conferă energie persoanelor slăbite, în cazul afecţiunilor pulmonare şi în anemii. Medicina chineză desemnează acest unt ca fiind „rece” deci este util în cazul afecţiunilor cu febră. Totuşi persoanele supraponderale (grase) trebuie să consume untul cu multă ponderaţie, lucru de altminteri foarte logic. În orice caz untul natural, ne-preparat industrial este net superior margarinei.

Ideea deseori vehiculată precum că untul ar duce la creşterea colesterolului puteţi să o treceţi liniştit în categoria „scorneli rentabile pentru industria alimentară”. De altmineri medicii ştiu, deşi nu vor să ne spună, că colesterolul scăzut duce la depresii şi diferite forme de cancer, şi că practic aproape toate persoanele care au decedat în urma unui atac cardiac erau persoane care aveau colesterolul NORMAL SAU SCĂZUT (deseori ca urmare a administrării medicamentelor de reducere a colesterolului)!!! Colesterolul este un „marker” al inflamaţiilor şi în acelaşi timp o o substanţă cu rol de protecţie, de care organismul nostru are absolută nevoie. Un nivel prea scăzut de colesterol este în concluzie cu mult mai periculos decît un nivel crescut al colesterolului (desigur în cadrul unor limite cât de cât rezonabile).

În cazul brânzeturilor Hildegard recomanda consumarea acestora împreună cu Chimion – Cuminum cyminum (deci nu confundaţi cu Chimen). Acesta însă este bine să fie evitat de către persoanele bolnave, cu excepţia persoanelor suferinde de afecţiuni pulmonare, dar cu o inimă sănătoasă. În cazul unor astfel de persoane Chimionul este chiar sănătos şi recomandabil. Pe de altă parte conform Ayurvedei, Chimionul ajută la redresarea unei flore intestinale depreciate.

Hildegard sfătuieşte frecvent evitarea brânzeturilor (fie brânză proaspătă, fie telemea) mai ales atunci gând avem de a face cu afecţiuni cum ar fi epilepsia, afecţiunile pulmonare, arteriosclerozele şi marea majoritate a afecţiunilor de stomac şi intestine. Persoanele suferinde de afecţiuni cronice trebuie să evite în general produsele lactate precum şi ouăle, lucruri recunoscute astăzi şi de către noile cercetări ştiinţifice. Se pare astfel că la vremea ei, Hildegard era cu vreo 900 de ani înaintea medicinei moderne, ca să spunem aşa, mai ales în ceea ce priveşte problemele nutriţionale.

Hildegard ştia de asemenea foarte bine că între afecţiunile digestive (de stomac) şi cele renale există o foarte strânsă legătură; sau între durerile de cap şi cele de spate. Iar medicina chineză tradiţională precum şi cea tibetană confirmau şi ele aceleaşi legături. O deficienţă (slăbiciune) a splinei şi stomacului poate duce la daune cardiace, iar „sucurile rele” dintr-o alimentaţie deficitară (excesul de crudităţi) nu face decît să accentueze aceste daune.

În schimb medicina scolastică se încruntă şi se „răţoie” la auzul unor astfel de afirmaţii. Şi aceasta deoarece pentru ea splina este un organ separat, o „piesă dintr-un motor”, oricum practic inutil, care poate fi îndepărtat fără prea mari reţineri, caci omul poate supravieţui şi fără ea, iar medicul poate trăi şi mai bine cu banii luaţi pe operaţie. (Asta e cam tot aşa cum medicina şcolastică supravieţuieşte fără creier, adică fără să gândească. Şi nici măcar nu e nevoie de operaţie pentru asta). În realitate splina este extrem de importantă pentru sistemul imunitar precum şi pentru producerea şi formarea sângelui.

Astăzi medicina scolastică este în stare, technologic vorbind, să depisteze cea mai neînsemnată bacterie din stomac, pe care să o distrugă instantaneu prin mijloace chimice, însă în ceea ce priveşte legăturile complexe dintre organele ce formează „totul” denumit Corp Uman, medicinile estice şi cunoştinţele vechi de peste 900 de ani ale lui Hildegard von Bingen (o simplă călugăriţă din Evul Mediu Timpuriu, nu?) sunt cu mult înaintea capacităţii de înţelegere a Facultăţilor de Medicină.

SURSA: www.quibono.net

Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu!
_______________________________________________________________________________________
Nu păstra doar pentru tine, trimite la prieteni, mail-uiește sau share-uiește!
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 14 Octombrie 2014 în SANATATE

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Cum să te ferești de cancer !

cancer-free-zone

Nu trebuie să fii absolvent de medicină ca să afli ce este cancerul, cum apare și cum te poți feri de de el. Ştiinţa din spatele acestei maladii  “de speriat” e una foarte simplă și dovedește că mereu avem de învățat, de conștientizat mai ales.  Completați-vă cunoașterea citind acest articol, care se vrea să fie cât mai explicit şi cât mai scurt și la obiect.

Corpul  fizic al omului este format din trei părţi principale: celule şi două  lichide (sânge şi limfă).

Sângele alimentează cu ”hrană” toate celulele din corpul nostru, iar limfa preia toxinele rezultate în urma simplei funcţionări a celulelor şi le duce la organele de detoxifiere (piele, ficat, rinichi), pentru a le scoate din corp.

EXEMPLU: un nou-născut pentru a creşte, are nevoie de două lucruri vitale: să fie hrănit şi să i se schimbe scutecele. Exact la fel e şi cu celulele noastre. Ele au nevoie de hrană (prin sânge) şi de detoxifiere (prin limfă). Lichidul acesta “uleios”, limfa, şi mai vâscos decât sângele, care preia toxinele din celule, are o problemă: este staţionar în corpul nostru, nu este împins/pompat – asemenea sângelui de către inimă. Iar pentru a-l mişca, este nevoie de mişcare fizică – mişcarea muşchilor îl pune în mişcare. Sistemul limfatic începe să se mişte, toxinele sunt duse primodial la cel mai mare organ de detoxifiere, pielea, şi aceasta le elimină foarte uşor atunci cand ne miscam alert.

Corpul nostru … creierul, pancreasul, ficatul, pielea, tot corpul uman….. este practic ”o grămadă” de celule.

NOTĂ:

Toate organele și sistemele organismului lucrează la unison, iar autoritatea care reglează procesele celulare în corp este pH-ul. Termenul pH este folosit ca o abreviere pentru hidrogenul potențial. Astfel, pH-ul oricarei soluții este măsurarea concentrației de ioni de hidrogen. Cu cât valoarea pH-ului este mai ridicată, cu atât mai alcalin și bogat în oxigen este fluidul analizat. Pe de altă parte, cu cât este valoarea pH-ului mai mică, cu atât mai acid și privat de oxigen va fi fluidul în cauză. Valorile pH-ului variază de la 0 la 14, indicele de 7.0 fiind considerat neutru. Toate valorile peste 7.0 indică un grad mai mare de alcalinizare, iar valorile sub 7.0 arată un nivel mai mare de aciditate. Sângele:

Sângele are un pH de 7,35 – 7,45: aşa a fost creat, aşa trebuie să rămână ! La fiecare aproximativ patru minute, corpul uman trebuie să ridice valorile ph-ului la aceste valori, indiferent de situatie; altfel, viaţa ar înceta în acest corp.

Fructele şi legumele consumate în stare crudă acidifică sângele CEL MAI PUȚIN. Aceleaşi legume, însă, gătite induc o aciditate mai mare sângelui nostru, iar preparate altfel decât prin fierbere şi coacere, îl acidifică şi mai mult. Proteina animală induce o aciditate şi mai mare. Alimentele superprocesate şi rafinate (bomboane, dulciuri, sucuri acidulate, cafea) induc sângelui o aciditate extrem de mare! Deci funcție de ce mănânci, provoci mai multă sau mai puțină aciditate în sânge.

Cum spuneam, sângele are la dispoziţie patru minute să ajungă la un ph de 7,35; dacă are puţină aciditate de neutralizat, acesta va folosi baze din corpul nostru (calciu şi magneziu luate direct din oase şi dinţi), aceasta ducând în timp la slăbirea densităţii osoase. Problema mai mare e când aciditatea este foarte mare şi corpul nu mai poate, în patru minute, să ridice ph-ul sângelui. Spuneam mai devreme că sângele alimentează şi e în contact permanent cu toate celulele din corpul nostru. Ce poate face ca să scape rapid de aciditate şi să rămână alcalin? … Aruncă toată aciditatea pe celule! Şi la multi dintre noi face aceasta de trei ori pe zi.

Starea  normală a celulelor noastre e una alcalină. Într-un mediu aerob (cu oxigen), fiecare celulă îşi produce energia prin mitocondrii numite şi “uzine energetice”, deoarece conţin enzimele oxido-reducătoare necesare respiraţiei. Respiraţia produce energia necesară organismelor, iar această energie este înmagazinată în moleculele de ATP. Mitocondriile au material genetic propriu  – ADN mitocondrial -, care conţine informaţia genetică necesară sintezei enzimelor respiratorii), oxigenul, glucoza şi fructoza fiind esenţiale! Acum, imaginaţi-vă că sângele scapă zilnic de excesul de aciditate, aruncând-o pe celule. Celula sănătoasă devie astfel un mediu foarte acid, unde oxigenul este în cantităţi foarte mici. Acum, ea are doar două variante: ori să moară, ori să se transforme, la fel cum am educa un copil. De obicei se transformă (ajunge un talhar sau politician, totuna:) şi devine o celulă care se adaptează mediului fără oxigen, învăţând să trăiască într-un mediu anaerob, producându-şi energia prin fermentaţie (ciordeli, speculatii, parazitarea celorlalti semeni, adica cancer social). Aceasta este celula canceroasă. Lucrul acesta nu trebuie să ne sperie; toţi avem între 1.000 şi 10.000 de celule canceroase, zilnic, în corp si in parlament. Sistemul imunitar şi globulele albe însă le distrug (mai face doamne-doamne curățenie). În cazul acesta, se ridică întrebarea: “Atunci, de ce cancerul face aşa mari ravagii? De ce nu sunt protejaţi toţi de propriul sistem imunitar, de globulele albe proprii?” (cum ar fi constituția și implicit justiția și organilii ei) de Aici e partea interesantă ! … celulele au o inteligenţă proprie (nu e cazul romanilor:)).

Celula aceea, când devine canceroasă, ştie că va fi decimată de globulele albe şi găseşte o cale să se facă invizibilă pentru sistemul imunitar: se înveleşte cu nişte celule normale şi sănătoase care aparţin corpului (celule trofoblaste, adica un fel de lup in blana de miel, nu pierdeti ideea cu politicul, veți întelege perfect cum e cancerul individual și social totodată) şi astfel, sistemul imunitar nu vede ce e înăuntru. Exact acelaşi lucru îl mai întâlnim undeva în natură. Fetusul, în corpul mamei, e format din cromozomi de la ambii părinţi. Dacă sistemul imunitar al mamei l-ar vedea, l-ar ataca imediat.

În 1902, John Beard, profesor de embriologie la Universitatea din Edinburgh, Scoţia, scria un articol publicat în jurnalul medical Lancet, în care declara că între celulele canceroase şi anumite celule prembrionare caracteristice fazei iniţiale a gravidităţii, nu există nicio diferenţă.

Celulele  stem sunt nişte celule din care se poate forma orice. Din această cauză, 80% dintre ele se găsesc în ovare şi testicule (pentru a crea viaţa) şi 20% în restul corpului (pentru a reface orice fel de ţesut, în caz de accident).

Beard a observat că placenta (care e, de fapt, formată din celule trofoblaste) seamănă aproape identic cu celulele canceroase. Iar placenta creşte exploziv în primele trei săptămâni de sarcină, după care se opreşte din creştere. De ce?

Pancreasul copilului începe să funcţioneze după a treia săptămână de sarcină, producând o enzimă numită “tripsină”. Şi se pare că această enzimă opreşte din creştere placenta. Până în a noua lună, creşterea placentei este foarte lentă. În luna a noua pancreasul fătului, care lucrează deja la capacitate maximă, împreună cu pancreasul mamei, produc această enzimă în cantităţi suficient de mari încât să găurească placenta. Odata placenta perforată, lichidul amniotic iese (se rupe apa) şi sistemul imunitar vede ce se “ascunde” acolo, declanşând imediat durerile naşterii; practic, îl dă afară pe ”parazit”)

Tripsina, în afara faptului că digeră celulele trofoblaste (placenta), mai face ceva: digeră proteina animală. Cu o dietă omnivoră, în care unii dintre noi trimit cantităţi mari de tripsină spre digestia alimentelor de trei ori pe zi şi mai au şi pancreasul slăbit, acesta nu produce tripsină suficientă nici pentru digestie, … deci cum va mai putea distruge învelişul (placenta) cu care celulele canceroase s-au ascuns de sistemul imunitar?…

Acesta este motivul pentru care creşterile tumorale depind atât de mult de ”stilul de viaţă” şi de obiceiurile alimentare. Se pare că celulele canceroase au nevoie de zece ani de divizări şi multiplicări, ca să poată fi observate cu aparatele medicilor şi pentru ca aceştia să pună diagnosticul “cancer în faza I”.

Dacă în aceşti zece ani ţinem câteva posturi în care să nu mâncăm, o perioadă, nimic de origine animală, toată tripsina disponibilă va merge şi va digera învelişul celulelor canceroase, care vor deveni astfel vizibile pentru globulele albe, iar acestea vor fi capabile să-şi îndeplinească rolul. Evident, după un post, vom spune că Dumnezeu ne poate vindeca de cancer fără ca noi să ştim aceasta.

Chimioterapia si radioterapia, ce fac? Omoară celule canceroase! Foarte bine, până aici…. Omoară, însă, şi celule sănătoase!  Haideţi să trecem cu vederea aceasta…… Dar fiţi atenţi: ele PARALIZEAZĂ GLOBULEE ALBE! Dupa prima şedinţă de chimioterapie acestea nu mai luptă, deci nu ne mai putem baza pe sistemul imunitar.

CONCLUZIA

  1. Toata lumea de la medic până la reclamele TV recomandă mișcarea ca pe o necesitate în păstrarea sănătății și creșterea longevității. Dar nimeni nu spune DE CE trebuie să faci asta ! Evident că eu mă simt mai bine la o terasa cu prietenii gustând “gustul puternic și amarui” … Învață să scapi de toxine, ajută-ți sistemul limfatic să funcționeze normal … acesta nu funcționază bine dacă ești sedentar, casnic sau leneș.
  • Învață să manănci sănătos, cu diete cât mai alcaline, pentru a evita eșecurile organismului de a-și păstra imunitatea optimă în procesul de reglare al pH-ului normal funcționării corpului.

_____________________________________________________________________________________________________________________________

Acum intră în scenă ”medicamentele” lui Dumnezeu.

În multe fructe şi legume există nişte ”coloranţi”. Aceşti coloranţi sunt, de fapt, nişte otrăvuri foarte puternice pentru celulele canceroase. Colorantul negru (resveratrolul) e cel mai potent, urat de colorantul roşu şi de cel galben. Să vedem modul de funcţionare ! Celulele canceroase sunt foarte ineficiente în a-şi produce energia, întrucât o produc prin fermentaţie (ciordeala cum spuneam mai sus), deci au nevoie de mult zahăr ca să crească. Din 20 în 20 de minute vom alimenta celulele canceroase cu acest zahăr. Dar consumând zahărul dintr-un fruct de culoare neagră, concomitent cu consumarea zahărului, celulele canceroase vor consuma şi resveratrolul şi vor muri pe capete. Primul lucru l-am făcut; mai avem de făcut încă două.

Celula aceea canceroasă am distrus-o şi acum, în locul ei, e un lichid foarte toxic. Aceasta otravă trebuie scoasă cumva din organism. Aici intervine sistemul limfatic!!

Există două alimente care pun în mişcare limfa: lămâia şi echinaceea.

Consumul a 3-4 lămâi stoarse şi diluate cu apă, zilnic, şi a 2-3 linguriţe de pulbere de echinaceea vor asigura mişcarea sistemului limfatic, care va prelua lichidul acela foarte toxic şi  îl va duce în ficat. Ficatul amestecă această otrava cu bila şi o varsă în intestin, de acolo merge în colon şi aşteaptă să fie eliminată. Aici mai apare o problemă: deoarece colonul reabsoarbe apa, el va reabsorbi şi otrava şi o va reintroduce în ficat. Aceasta măreşte riscul de ciroză la ficat. Soluţia salvatoare ar fi să forţăm cumva ficatul să îşi verse bila mult mai des şi apoi să scoatem imediat din intestine lichidul acela toxic. Clismele cu cafea, exact asta fac ! Dacă bem cafeaua, aceasta stimulează rezervele de glicogen din ficat şi ne dă un boost de energie – stimulată!! -, dar dacă o folosim ca şi clismă, aceasta stimulează ficatul să îşi verse bila (cu toxinele rezultate din fostele celule canceroase), bila se amestecă cu cafeaua în intestin şi colon şi este eliminată imediat din organism.

Acesta este ciclul: 12 ore de flux continuu de resveratrol şi zahăr în sânge, apoi 12 ore de post (peste noapte), prin care înfometăm, până dimineaţa, celulele canceroase. Apa cu lamaie şi echinaceea duc – prin mişcarea limfei otrăvurile în ficat, iar clismele cu cafea din oră în oră asigură eliminarea toxinelor cât mai repede posibil, nelăsându-le să se reabsoarbă.

Iar acum, în încheiere, o părere personală – dacă vreţi, o credinţă a mea :

TOT CEEA CE AM SCRIS PÂNĂ ACUM E INUTIL, DACĂ NU INTERVINE ÎNAINTE VINDECAREA SUFLETEASCĂ, EMOŢIONALĂ !

După ce oamenii apelează la toţi doctorii, fac tot felul de chimioterapii – care, în sine însele, sunt pentru a “omorî” trupul (pe lângă celulele canceroase sunt omorâte și celule sănătoase) – şi după ce le încearcă pe toate, abia atunci acceptă oferta lui “Dumnezeu” de vindecare, prin “medicamentele” Lui: pentru SUFLET – credință, dragoste şi iertare, iar pentru TRUP – plante şi fructe vii.

În multe cazuri, prin deschiderea sufletului către energiile celeste, corpul reîncepe să funcţioneze şi să se regenereze, chiar dacă este atât de otrăvit de ură, invidie -mai ales-, neiertare-mult, mult, mai grav-,gelozie, frici … stil de viaţă şi alimentaţie necorespunzătoare.

„Dumnezeu” sau acceparea existenței unei energii celeste, vindecă sufletul ruinat … şi salvează şi trupul – de multe ori, şi mai ruinat -, restaurând astfel o mare parte a fiinţei umane … Condiția este, că Tu nu îți poți reface trupul, atâta timp cât Tu nu te preocupi să-ți refaci, mai intâi, sufletul ! S-a demonstrat ştiinţific că emoţiile şi sentimentele negative acidifică sângele şi pot aduce un dezechilibru în metabolism.

Nu uita, planul sănătății tale funcționează astfel: 

VINDECAREA TRUPULUI ÎNCEPE CU VINDECAREA SUFLETULUI (prin minte, înțelegere, constientizare)!!!

Adaptare din sursa: spirituletern.blogspot.ro

Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu!
_______________________________________________________________________________________
Nu păstra doar pentru tine, trimite la prieteni, mail-uiește sau share-uiește!

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 28 Septembrie 2014 în SANATATE

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Dovada Biochimică A Creaţiei

 

Astăzi, mulți dintre cei mai distinși oameni de știință ai lumii, recunosc că viața întruchipată în celula vie nu poate fi produsul întâmplării. S-a descoperit că toate aspectele vieții au la bază un proiect de design extraordinar. Unul dintre acești oameni de știință, Michael Behe, renumit profesor american de biochimie, afirmă referindu-se la complexitatea design-ului ce stă la baza funcționării celulei, așa cum a fost descoperită de știința modernă:

„Eu cred că, concluzia cercetărilor asupra acestui design, este una științifică, empirică, bazată în întregime pe sistemul observabil, și ca urmare, universal și viața au fost create cu intenție, fiind produsul unei activități inteligente. Și aș dori să evidențiez că această idee vine din progresul științei și nu din ceea ce nu știm, ci mai degrabă din ceea ce am învățat în ultimii 50 de ani”  

BONUS

Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu!
_______________________________________________________________________________________
Nu păstra doar pentru tine, trimite la prieteni, mail-uiește sau share-uiește!
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 29 Iulie 2014 în ADEVAR SAU PROVOCARE

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Tu știi Cine ești tu?

 

În general ar fi bine să faci ce-ți spune „conștiința”, chiar dacă „voința” nu e de acord !

 
Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu!
_______________________________________________________________________________________
Nu păstra doar pentru tine, trimite la prieteni, mail-uiește sau share-uiește!
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 12 Iulie 2014 în ADEVAR SAU PROVOCARE

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Tehnologiile energiei libere

De ce ?…

De ce un mecanism cu mişcare continuă este o imposibilitate ? Păi, datorită faptului că de-a lungul istoriei, o serie de oameni de ştiinţă au declarat asta. Nu-i ştiu pe toţi, dar dacă privim o istorie sintetică a acestui concept, de pe enciclopedia Wikiedia, vom remarca cinci declaraţii în acest sens ale unor mari învăţaţi ai timpului lor:

În 500 înaintea erei noastre filozoful grec Anaxagora ar fi declarat că : „ din nimic nu se poate obţine nimic şi nimicul nu poate fi anulat.”

În 1490 Leonardo da Vinci demonstrează imposibilitatea mişcării spontane a unei roţi dezechilibrate cu greutăţi.

În 1586 olandezul Simon Stevin demonstrează imposibilitatea funcţionării unui perpetuu mobile cu planuri înclinate.

În 1648 englezul John Wilkins demonstrează imposibilitatea funcţionării maşinii lui Johannes Taisnierus ( 1562 ) ( planul înclinat cu bilă şi magnet ).

Capacul pentru întreaga lume ştiinţifică îl va pune declaraţia din 1775 a Academiei Franceze care de fapt exprima părerea lui Pierre Simon Lapalce: „Construcţia unei maşini cu mişcare perpetuă este absolut imposibilă.”

Dar omenii de ştiinţă au mai făcut de-a lungul timpului declaraţii aberante… să ne amintim doar de faptul că ştiinţa sfârşitului de secol 19 declara în unanimitate în frunte tot cu Academia Franceză, imposibilitatea zborului unui aparat mai greu decât aerul…

Toate aceste declaraţii au fost şi sunt în continuare susţinute de interpretarea parţial sau total eronată a unor legi sau teorii ştiinţifice care şi ele contribuie la întărirea părerii că declaraţia Academiei Franceze e una universal valabilă. Astfel:

În 1660 matematicianul, fizicianul şi astronomul olandez Christian Huygens stabileşte legile conservării momentului cinetic al corpurilor în rotaţie.

În 1686 Gottfried Wilhelm Leibniz defineşte energia potenţială că fiind produsul dintre forţă şi înălţime.

În 1848 Hermann von Helmholtz formulează principiul conservării energiei.

Iar în 1880 Rudolf Clausius formulează primele două legi ale termodinamicii iar …

În 1910 Walther Nernst formulează a treia lege a termodinamicii, care va fi reformulată ulterior de Max Planck

Toate aceste legi sunt de fapt cazuri particulare ale comportării naturii, care are o funcţionare interdependentă.  Absolut nici un sistem natural nefiind de sine stătător toate sunt interconectate şi depind integral de funcţionarea sistemelor vecine. Această interdependenţă le conferă caracterul de sisteme deschise, adică sisteme care primesc şi cedează simultan energie dinspre sau către mediul înconjurător.

Confuzii şi neînţelegeri

O altă sursă de confuzie şi înţelegere greşită este însăşi metodologia total greşită ( şi după părerea mea intenţionat aleasă ) de a preda fizica în şcolile lumii, greşită nu doar prin exemplele practice alese ci şi prin insistenţa de a demonstra totul exclusiv şi puternic accentuat, prin formule matematice, fără a explica, sau explicând telegrafic, logica funcţionării mecanismului discutat şi relaţia sa cu mediul…

Astfel cel mai banal exemplu pe care l-am mai pomenit şi în altă parte este cel al predării pârghiei în şcoală primară. La acea lecţie pârghia e predată doar din punctul de vedere al forţelor care acţionează asupra ei, nu şi din acela al felului cum aceasta la rândul ei transmite forţele asupra mediului cu care interacţionează. Şi pentru a întări confuzia în mintea copiilor nu se pomeneşte nimic de celebra afirmaţie a lui Arhimede : „Daţi-mi un punct de sprijin şi voi muta Pământul.” – afirmaţie a cărei predare ar impune explicarea pârghiei din perspectiva felului cum transmite forţa ci nu din cea a felului cum acţionează aceasta asupra ei. Un corolar al acestui fapt este şi predarea conceptului de acţiune şi reacţiune a forţei care este în mod intenţionat ales aşa fel ca cel mic să nu priceapă nimic… La vârsta când acest concept se predă ( cel puţin în cazul generaţiei mele ) orice copil purta o praştie în buzunar, şi orice copil îşi făcuse şi utilizase măcar odată, un arc realizat dintr-o creangă tăiată din pădure… Cu toate acestea cei care au stabilit programa de învăţământ au ales ca exemplu pentru conceptul de reacţiune, împingerea egală a unui perete asupra braţului copilului atunci când acesta apasă pe perete… Reacţiunea unui perete la o apăsare e una total statică şi a cărui concept e extrem de greu de înţeles pentru un copil de 12 ani. De ce nu se recurge la exemplul reacţiunii dinamice a unui arc sau a praştiei cu care copilul e familiarizat la acea vârstă !?.. La o analiză atentă a întregii programe de învăţământ la materia fizică, fie ea de ciclu primar fie de cel secundar, se va descoperi că în toate manualele, exemplele practice alese, sunt inaccesibile sau extrem de greu accesibile înţelegerii copiilor… Nu cumva pentru a crea confuzie, pentru a face ca adevăratele implicaţii ale celor predate să nu fie relevate ?… Nu cumva pentru a face ca doar un procent extrem de mic de copii să înţeleagă iar restul să rămână o turmă proastă care trecând prin şcoală are impresia că învaţă… în timp ce de fapt se prosteşte ?… Pe de altă parte, alături de neînţelegerea sau înţelegerea greşită a anumitor părţi din ştiinţa predată în şcolile lumii, intervine confuzia… pe care această neînţelegere o naşte.

Sunt mai multe confuzii… Prima confuzie a fost impusă de denumirea de perpetuu mobile. Acesta în traducere directă înseamnă mişcare continuă… ca urmare orice mecanism cu mişcare continuă a cărui sursă de energie nu este vizibilă capătă automat catalogarea de perpetuu mobile şi va fi din start respins. A doua mare confuzie este acea a faptului că nimeni nu gândeşte energia universală în termeni generali. Toată lumea are tendinţa să se cramponeze de o formă particulară de energie, şi atunci când analizează un anumit sistem tehnic, de orice fel ar fi el, să nu vadă decât una din formele de energie implicate în funcţionarea acelui mecanism tehnic… O altă mare confuzie este aceea de a confunda forţa cu energia… De multe ori un sistem, folosind o anume cantitate de energie, prin utilizarea corectă a pârghiei poate să efectueze un lucru mecanic care la prima vedere şi insist să spun asta, la prima vedere poate părea a nu fi posibil decât cu un consum mult mai mare de energie.

O altă mare confuzie este pierderea din vedere a faptului că nici un fel de mişcare continuă nu e de fapt continuă… chiar şi mişcarea planetelor are la un moment dat un sfârşit… indiferent dacă raportat la lungimea vieţii noastre mişcare lor pare fără sfârşit…

Şi poate că acestea nici nu sunt cele mai importante confuzii, şi de asemenea nici nu sunt singurele… Dar ele sunt sursă ale unor mari neînţelegeri şi mai ales a refuzului de a înţelege natura chiar şi în ciuda evidenţelor…

Legile termodinamicii şi falsurile tehnice?…

Legile termodinamicii precum şi cea a conservări energiei, au fost stabilite în urma unor cercetări experimentale de laborator şi din păcate atât la elaborarea lor cât şi la introducere lor în programa de învăţământ s-a pierdut din vedere că de fapt ele sunt doar cazuri particulare ale comportării naturii. S-a pierdut din vedere că ele deşi par a stabili nişte limite stricte, în realitate nu pun nici un fel de oprelişti… ele nu doar că nu interzic aportul de energie dinspre mediu spre sistem ba chiar prima lege, prin declararea faptului că energia nu se produce şi nu se distruge ci doar se transformă şi a treia prin declararea faptului că nu se poate ajunge la 0 absolut, ( mişcare moleculară şi radiaţia nu încetează ) tocmai asta subliniază… Orice consum energetic am efectua noi în sistemele noastre tehnice, acestea nu consumă energia ci o cedează mediului… Dar în natură orice cedare energetică va fi rapid înlocuită de o cantitate de energie venită din altă parte… energie care, subliniez asta, căci e foarte important, nu e totdeauna de acelaşi tip cu cea cedată şi nici nu e mereu egală ! ( exemplu : sistemul energetic format de atmosfera terestră, unde orice deplasare a unei mase de aer cald va fi înlocuită de o masă de aer rece şi invers…ducând la… uragane, tornade, etc. … nu vedem aerul şi nici temperatura sa, dar vedem mişcarea valurilor sau efectele tornadelor…) De aici rezultă faptul că pierderile energetice ale sistemelor noastre sunt înlocuite cu cantităţi egale sau nu, de energie venite din mediul înconjurător, doar că printr-o concepţie cel puţin neinspirată sistemele noastre tehnice nu ştiu să exploateze această reechilibrare naturală. Impedimentul cu tehnologiile destinate colectării energiei libere este acela că nu sunt înţelese tocmai pentru că anterior nu sunt înţelese legile termodinamicii…

Toate aceste tehnologii, fără excepţie, nu fac altceva decât de a folosi o mică cantitate dintr-o formă de energie pentru a controla şi a colecta o cantitate mare dintr-o altă formă de energie. Problema este că nu suntem capabili să vedem decât una din aceste tipuri de energii implicate… Cazul cel mai concret este cel al grupului cinetic motor-generator al lui Chas Campbell care folosind 750 W energie electrică, prin lucrul mecanic efectuat de motorul de antrenare, colectează o cantitate mare de energie din câmpul gravitaţional pe care o converteşte prin generatorul de la ieşire în 3 kW energie electrică. Toţi văd energia electrică din intrarea şi din ieşirea sistemului, dar nimeni nu e capabil să vadă colectarea de energie din câmpul gravitaţional, care are loc pe lanţul cinetic de transmisie şi ca urmare se creează impresia eronată că acest dispozitiv încalcă legile termodinamicii… Acest dispozitiv aplică de fapt, în mod inteligent, proprietăţile obiectelor aflate în mişcare de rotaţie, adică fizica clasică a căror legi au fost stabilite de Isaac Newton, fizică ce se studiază în primul an de liceu şi de asemenea o teorie relativ nouă necunoscută şi nepredată nicăieri în şcoli : Teoria pulsatorie a energiei a lui Lawrence Tseung de la Universitatea din Hong Kong. Mai e cazul să amintesc aici premiul Nobel acordat prin 1978 lui Ilya Prigogine pentru “Termodinamica sistemelor aflate în permanent dezechilibru energetic”, termodinamică care nu se studiază pe nicăieri în învăţământul mondial… şi care descrie tocmai starea de interdependenţă a tuturor sistemelor naturale, în colaborarea lor continuă spre a-şi reface dezechilibrele temporare…

Realitatea problemei pe care o avem este educaţia parţial eronată pe care am primit-o fiecare din noi, care ne împiedică să înţelegem principiile de funcţionare a acestor tehnologii.

Ca urmare deşi internetul e plin de asemenea tehnologii, şi este în egală măsură plin de falsuri, insuficienta pregătire pe care o avem nu ne dă posibilitatea de a putea depista care sunt cu adevărat funcţionale din ele … ( şi când spun insuficientă, nu mă refer la ea în termeni doar cantitativi ci şi în termeni calitativi – cu alte cuvinte nu suntem pregătiţi în domeniul necesar aprecierii acestor fenomene ). Ajungem astfel să le considerăm pe toate falsuri…

Sfântul Graal al energiei libere

S-au făcut şi se fac încă comentarii cum că cei care studiază aceste tehnologii cunoscute cu numele de „free energy” ar alerga după „cai verzi pe pereţi” după un ipotetic „Sfânt Graal al energiei libere”… Dar acel „Sfânt Graal al energiei libere” există de mult timp, numai că prin contribuţia egală a educaţiei pe care o avem şi a acţiunii cercurilor interesate ca masele să nu aibă acces la energie, nu suntem capabili să-l recunoaştem, şi cu atât mai puţin să ajungem la el. Iată un asemenea „Sfând Graal” este grupul cinetic motor – generator de care am vorbit mai sus, precum şi toate tipurile de motoare magnetice, care se pot remagnetiza în timp foarte scurt şi cu consumuri energetice infinit de mici comparativ cu ce se va scoate ulterior din ele ca lucru mecanic sau electricitate. Din păcate toate aceste tipuri de motoare magnetice, unele dintre ele extrem de puternice ( ex. „maxforce engine” construit pe structura a doi arbori cotiţi – https://www.youtube.com/watch?v=wO5ASxjwi14 ) nu au ajuns niciodată să fie produse industrial şi comercializate către mase, datorită presiunilor fantastice ale cercurilor interesate şi a legislaţiei… Un asemenea „Sfânt Graaal”, e şi tehnologia energiei radiante ( curent electric pulsatoriu de înaltă frecvenţă şi înaltă tensiune ) pusă la punct de Nikola Tesla, a cărui reprezentat tehnic actual sunt dispozitivele lui Donald Lee Smith şi cel al lui Tariel Kapanadze, precum şi toate celelalte asemănătoare lor. De asemenea un „Sfânt Graal al energiei libere” este şi foarte noul şi extraordinar de eficientul ( are un COP cuprins între 100 şi 500 ) colector al brazilienilor Barbosa şi Leal : http://energiauniversal.eco.br/ precum şi http://www.scribd.com/doc/214406082/Colectorul-Barbosa-Leal sau http://peswiki.com/index.php/Directory:Evolutions_in_Energy_%28Company_in_Brazil%29

Sursa: Articol preluat integral din blog.catalindancarnaru.ro

Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu!
_______________________________________________________________________________________
Nu păstra doar pentru tine, trimite la prieteni, mail-uiește sau share-uiește!
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 13 Iunie 2014 în VIITORUL ACTUAL

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: