ABSOLUT TOT CEEA CE TU NU CUNOȘTI SAU ȘTII, VA VI FOLOSIT ÎMPOTRIVA TA, PENTRU PROFIT !
Pe lumea asta, cea mai profitabilă este prostia, și nu întâmplător se fac eforturi și se investesc o gramadă de bani, pentru menținerea populimii în starea de prostie. Cu cât ții populimea în strarea de prostie promovată, cu atât mai mulți bani se fac de pe urma ei.
Iar prostul parcă nu e prost destul, dacă nu e și fudul. Când un incult d’ăsta cu IQ de maimuță se apucă de puit, rezultatul este … ridicol. E plină lumea, în special pe aici prin Rai, de muieri prețioase cu plozi, care își închipuie cum sunt ele minunate și nemaipomenite.
Cum rămâne vita borțoasă, cum încep să își dea importanță și să facă tapaj: 10 lucruri pentru care NU trebuie să-ti ceri scuze când te apucă fătarea.
Da’ eu cunosc o lista interminabilă de motive pentru care trebuie să-ți pui cenușă în cap și să-ti ceri scuze în fața plozilor, pentru că atât de mult de-a durut în cur de ei, încât ți-ai permis să-i aduci pe lumea asta care nici ție nu îți place ( arată-mi un om care e mulțumit cum merg lucrurile pe lumea asta, da’ să nu aibă Sindromul Down ! !.
Ai fătat cu epidurală ? Grabește-te să tragi un pui de somn, că e ultima ta șansă la odihnă. După ce o să-ți iei boracul în primire, somnul va fi o amintire.
Înainte de epidurală, surpriză ! Fătarea doare ca dracu’ ! De asta, epidurala e a doua mare invenție glorioasă, după blugii care îți ridică cooru’.
Apoi dacă sute de ani muierile au fost toante și nu au permis ( pe motive de false pudori ) bărbaților să nu fie moașe și doctori de fătare, nu-i de mirare că obstetrica și ginecologia e ramasă în urmă cu sute de ani, comparativ cu restul medicinei. Că cele mai stralucite invenții pe lume asta, bărbații le-au făcut. Prostia doare.
Și o sa te doară atât de tare, încât o sa te caci pe tine și pe halatul doctorului ( dacă n-au mai apucat să-ți facă o clisma ) : have fun !
Și apoi, fătatoarea ar trebui să vină cu o listă de lucruri pentru care își cere scuze boracului. Ar putea include pe lista, lucruri precum „am pus un nume stupid boracului”. Apoi, cere-i scuze că l-ai adus într-o lume în care tu nu știi cine îi este tată, nu ai job și mai ai 6 plozi acasă. Cere-i scuze că ai mâncat pentru două persoane în timpul borțoșeniei, și nu i-ai mai lasat spațiu suficient între stomacul tau și capul boracului. Iar lista poate continua …
Însă ifosele de fătătoare eroină încep chiar înainte de fătare ! Nimic nu se poate face fară circotecă ( prostimea iubeste circul ) : cum se face baby shower ( un soi de petrecerea borțoasei ) după moda … digitală !
Zice la ziar că se adună prietenii la petrecerea borțoasei, ca să o ajute cu cadouri să se pregătească pentru smocul ei de bucurii ( boracu’ ) și să îi împărtășească exaltarea. Păi exaltare și bucurie e doar în mintea fătătoarei inconștiente, că habar n-are în ce mizerie se bagă, și mai grav, nu-i pasă absolut deloc de mizeria și sclavia în care își aduce plozii să trăiască pe lumea asta.
Când puitorii sunt reduși, dar plini de ifose și snobism ca orice prost, întotdeauna se găsește cineva să profite de incultura lor și să le ia banii. Pseudologia și frățiorul ei mai mic ( curentul cu dezvoltare apersonală ) sunt experți în a vinde gogoși fără nici o acoperire, fără nici o cea mai mică dovadă. Pur și simplu povești cu care îi duce cu zăhărelu’ pe proști, le umflă egoul și le spune ce vor ei să audă. Contra cost, of course !
Noua găselnță pentru puitorii suficient de imbecili încât să nu înțeleagă realitatea în care trăim, este „physical literacy” în care plozii sunt dresați cum să se joace. Și e nevoie de un expert care să-i învețe ! ( ăștia sunt experții ăia care cer 400 $ / ora ca să-ți învețe plodul să se joace. Am scris despre asta, ceva mai demult ).
Da’ și unui câine, dacă îi dai o jucarie, începe să se joace. Și ratonii mei se jucau la geam cu biluțe, castane și crocodilul din plastic cu care îi așteptam. Canadaienii adulți parcă’s handicapați mintal, de chiar cred că plozii au nevoie să fie instruiți cum să se joace.
Pseudologia profită la greu de prostia oamenilor (de fapt, din asta trăiește) și a inventat un adevărat curent de convingere a prostimii că nu e bine să lăsați plozii să fie plozi și să se joace după cum îi taie capu’. Au scris și cărți în care fabulează la greu, și toate tutele care nu pot gândi singure și nu le ajută capu’ cum să-și construiască o relație cu propriul plod și cum să îl educe, citesc cărți de parenting și apoi execută ce le zice acolo.
Există o parte bună și în chestia asta: decât să se comporte ca vita încălțată, mai bine să accepte să fie dresată de cărțile de parenting. Însă, dacă tot ai pe mână o ciurdă de vite incapabile să gândească sigure, de ce nu le-ai manipula să scoți profit de pe urma lor ? Dacă tot nu le ajută mintea așa să priceapă ce-i cu ele și cu plozii din dotare … Așa au aparut cărțile care pleacă de la un lucru bun și cu asta își agață clienții (învață proștii să nu își confunde plodul cu animalul de companie) și ajunge să bată câmpii cu grație pe câmpiile dezvoltării personale și ale borăcitului. Ăsta e punctul în care începe manipularea la greu.
Plozii se pot juca și singuri: aleargă bezmetici în cercuri, atunci când scapă în curtea din spatele casei, sar în jurul stropitoarelor de apă, se urcă în copaci, construiesc fortărețe, se joacă cu pietricele și aruncă cu bețe. Astea sunt lucruri pe care plozii le-au făcut dintotdeauna.
Daaaar, aici începe manipularea: dar nu-i suficient ca plozii să fie doar plozi și să se joace dupa cum îi taie capu’ . Nenea Richard Monette, psihologist sportiv din Banff care lucrează cu atleții olimpici de top ne învață că plozii au în vedere doar să se simtă bine atunci când se joacă, iar asta nu e suficient.
Ne dă și detalii: imaginați-vă un plod care se joacă cu mingea și care nu a învățat niciodată să arunce mingea. Plodul ia mingea, o aruncă aiurea, cade și toată distracția dispare. Ce urmează ? Urmează că plodul nu va mai dori să se joace nici un fel de joc cu mingea.
Păi bunul simț și observarea plozilor, demonstrează că nu-i nici pe departe așa. Plodul folosește jocul cu orice, nu doar cu mingea, ca să deprindă anumite abilități. Și bineânțeles că nu le va deprinde nici din prima încercare, nici din a doua, ci după n’șpe mii de exersări eșuate. Nu doar că nu renunță, ci insistă și repetă cu interes până la iese. Și dacă nu le iese azi și plâng de frustrare, o lasă baltă până mâine, când vor relua jocul și vor exersa din nou.
Când părintele e imbecil și habar n-are cum funcționează plozii, vor lua de bună manipularea cărții și a psihoilogilor care vor să scoată banu’ de pe urma prostiei clienților.
Manipularea prinde și deja puitorii percutează la ideea de „physical literacy”, deși sunt cam confuzi și nici ei nu pricep prea bine ce-i cu asta. Da’ nu contează ! Important este că experții (autoritatea) recomandă asta, iar prostimea întotdeauna face confuzie între autoritate și adevar, pentru că așa au fost dresați în școală, să se supună oricarui fel de autoritate și să aibă încredere deplina în ea, fără să o chestioneze.
E nevoie să-i învățăm tot felul de lucruri pe plozi, din cauză că un mare numar de părinți îi abandonează în fața televizorului și a jocurilor pe computer, în loc să se ocupe de ei ( sau să-i lase să se joace afară cu alți plozi, ca niște copiii normali și nu ca alienații din zilele noastre).
Ca professor, vă pot spune că mulți plozi vin la școală fără să cunoască absolut nimic și nu pot vorbi decât despre „Minecraft”. Nu cred că jocurile pe calulator în sine sunt o problemă, ci puitorii care permit plozilor să nu facă nimic altceva, decât să joace jocuri pe computer, iar asta le limitează sever dezvoltarea socială și fizică.
Da’ nici jocurile nu mai sunt jocuri de plozi, ci snobisme cu impersonarea personajelor din povești. Din punctul meu de vedere e stupid să împopoțonezi plodul în haine de prințesă, să-i faci poze, și apoi ce ? Nu mai are deloc nevoie să-și dezvolte imaginația, că primește totul de-a gata, la botul calului.
Păi tocmai asta e scopul jocurilor, să dezvolte abilitățile plodului: păi lasă-l să-și imagineze că e îmbrăcat în haine de prințesă și să-și imagineze jocul, că asta e și scopul, dezvoltarea imaginației. Dacă puitorul snob, nu-i lasă loc pentru imaginație, nu-i de mirare că plodul rămâne nedezvoltat, după cum constată profesorii la școală.
Snobismul costă: pentru 1.000 lire, plozii din Anglia sunt împopoțonați în prințese și li se dă o pungă mare cu lucruri ce includ toate păpușile prințesă de la Disney, o valiza de lux și haine pentru party.
Alte pachete oferite, costă între 100 lire și 1.000 lire, ce include machiajul întreg, poze înrămate, pantofi strălucitori, coroană și rochie. În momentul În care plodul sosește la recepție, plodul va deveni centrul universului.
Exact: dresați-l de mic că el e Buricu’ Pământului, prințesă, zeiță and shit și ce viitor strălucit îl așteaptă. Că dupa ce va crește mare și își va deschide ochii la realitate (dacă îl ajută IQ-ul să facă asta), va înțelege că nu-i decât un sclav cu ifose, un consumabil cu față umană, și va veni să vă scuipe cu dispreț că l-ați adus pe lumea asta și i-ați servit numai minciuni care n-au legătură cu realitatea în care trăiește.
Consecințele nu se lasă așteptate, pentru că plodul nu va pricepe ca e doar o maimuțăreală ce are loc o data în viață. Când plodul decide că nu vrea să-și curețe camera și altele, cum să-i explici plodului ca să priceapă ca ea nu-i cu adevărat prințesă și că trebuie să facă pe menajera?
Cum să plătești prețul unei mașini second-hand, pentru un moft de câteva ore, în care plodul e impopoțonat în haine de prințesă și asezat pe un tron de catifea? Cum o să-i mai placă apoi să se reântoarcă la distracțiile ieftine, gen mersul la zoo?
Snobismul nu se oprește aici, ci vine întrecerea între puitori: care plătește mai mult pentru petrecerea de ziua plodului. Cu cât circoteca e mai luxoasă și prețul mai mare, cu atât snobul se simte mai important.
Costul unei petreceri pentru plozi, a ajuns la 214 lire.
O treime dintre puitori, spun că vor să le facă plozilor o petrecere mai bună decât a prietenilor plozilor. Presiunea e atât de mare (că doar concurează un imbecil cu altul), încât 1 din 11 puitori ( 9 % ) vor cheltui 800 lire cel puțin, pentru petrecerea plodului.
Studiul arată creșterea modei extravaganțelor enorme, la pterecerea de ziua plozilor.
Din păcate, cam la asta se reduce borăcitul modern: puitorii n-au timp să se ocupe de plozi, însă încearcă să compeneseaze cu obiecte cât mai scumpe. În rest, îi lasă în legea lor, să stea hipnotizați de monitorul calculatorului, cât e ziua de lungă.
Măcar dacă ar folosi util timpul petrecut la calculator, ca să învețe și să descopere lucruri noi, însă nu e cazul. Așchia nu sare departe de trunchi, și cum vita încălțată nu e curioasă și nu dorește să învețe nimic, la fel sunt și plozii pe care îi produc ( incurioși ).
Puitorii cu plozi de până la 6 ani, aproape 60 % dintre ei, spun că nu monitorizează activitatea plozilor pe telefonul mobil, pe motiv de privacy. Să nu cumva să-i strice intimitatea puradelului.
D’apoi puradelu’ nu are discernământ, e ca un handicapat mintal ce trebuie controlat și ghidonat continuu, ca să nu o dea în bălării. Parerea mea e că asta cu intimitatea plozilor e doar o scuză penibilă, pentru ca puitorii să nu se ocupe de plozii lor.
Eu îi înțeleg că n-au nici timp, nici chef, că după 8 ore de muncă plus încă 1-2 de navetă, să vină acasă și în loc să se relaxeze și să-și vadă de viață, ei trebuie să stea cu boracii în spate și să-i dreseze. E adevărat ca e extrem de frustrant și de obositor, dar ei și-au asumat răspunderea când au decis să puiască, însă în realitate, nu mai știu ce să facă să scape de borăcit (îi plantează în fața computerului).
42 % dintre puitori au declarat că niciodată nu au stat pe lângă plozi să le verifice activitatea de pe telefoane, iar alte 13 % au declarat că au încredere în plozii cu telefoane.
Mai mult de 2.000 de puitori cu plozi până în 10 ani sau mai mici, care au telefoane mobile, au fost chestionați pentru survey-ul citat mai sus.
Faptul că sunt puitori de toată jena, ce nu se ocupă de plozi, nu-i împiedică să viseze Cai Verzi pe pereți în legatură cu plozii lor.
Sunt atat de duși, încât își închipuie că plodul lor e Buricu’ Pamantului. E inacceptabil pentru ei, că plozii de azi sunt viitoarele vite încălțate de mâine, cu IQ de maimuță, așa cum sunt majoritatea oamenilor. Iar asta se vede încă de când sunt plozi, că au comportament de vite sălbatice (aia mai slabi de neuron) și că nu prea sclipesc de inteligență, indiferent cât de mult refuză puitorii lor să accepte realitatea.
Pentru puitorii care se află în negare că s-au pricopsit cu o vită încălțată în devenire, s-au inventat cărțile de parenting, ce ii dresează să accepte realitatea așa cum este, că alta nu’i. Acceptă-ti plozii așa cum i-ai fătat, în loc să încerci să-i schimbi, să fie cum ți-ai dori tu (că de unde nu e, nici D-zeu nu cere).
Tanti Nancy Rose, în cartea „Crește-ți plodul așa cum este, nu cum ai vrea” , explică puitorilor că e normal să viseze Cai Verzi pe pereți despre cum ar vrea să fie plodul lor, însă e important să facă diferența între fantezia lor și realitate. Să accepte plodul așa cum este el în realitate, chiar dacă e diferit de cum ar vrea ei sa fie.
Sfaturile din cartea aia sunt de bun simț, însă îmbrăcate în sclipici ca să pară revelații nemaipomenite. Chiar e nevoie ca puitorilor să li se spună lucruri bazic, de bun simț? Se pare ca da. Din moment ce cartea se cumpară, rezultă că unora le lipsește și minima logică …
Tocmai asta e și ideea: să manipuleze prostimea și să facă bani de pe urma lipsei lor de rațiune, autoeducație și informare.
Caroiaje 