RSS

Arhive pe categorii: PAGINA VERDE

Fabrica de hrană

Un documentar care merită vazut și apoi revăzut … „Suntem ceea ce mâncăm” sau „Spune-mi ce mănânci ca să îți spun cât de sănatos ești”. Dacă chiar ții la sănătatea ta și la cea a apropiaților tăi și nu numai, adună-i pe toți și urmăriți filmul.

„Food, Inc.”, în regia lui Robert Kenner, un „documentar-şoc” despre fabricarea alimentelor, în care publicul descoperă cât de departe de realitate sunt imaginile cu ferme pline de verdeaţă de pe ambalajele produselor, a fost prezentat la Festivalul de Film de la Berlin in 2009.

Robert Kenner prezintă marea putere pe care o are industria agro-alimentară şi pericolul pe care îl reprezintă pentru sănătatea oamenilor. „Food, Inc.” arată că în spatele imaginilor idilice de pe ambalajele produselor alimentare din magazine, procesul de fabricare a alimentelor este mai degrabă dezgustător. Animalele sunt crescute în nişte uzine uriaşe. Puii nu văd niciodată lumina zilei, iar carnea tocată este spălată cu amoniac înainte de a ajunge în hamburgeri.

Calificat drept „film de groază” de revista Variety, „Food, Inc.” denunţă, de asemenea, lobby-ul făcut de industriile agro-alimentare, care se infiltrează în instituţiile americane responsabile cu controlul acestora. „Industria nu vrea ca voi să ştiţi ce mâncaţi, pentru că aţi putea refuza să o mai faceţi”, spune jurnalistul Eric Schlosser, autorul cărţii de succes „Fast food nation”, care apare în documentarul lui Kenner. Regizorul a spus că, deşi filmul său pune în centrul atenţiei industria agro-alimentară americană, „pe mai multe planuri, evocă ceea ce se întâmplă în toată lumea”. Potrivit lui Kenner, consumatorul poate, până la urmă, să aleagă, prin cumpărăturile pe care le face, să sancţioneze mecanismele industriei. „Trebuie să votăm cu furculiţa de trei ori pe zi”, a conchis el.

Ce e trist este faptul că mâncarea fast-food distruge nu doar sănătatea, ci și latura socială a mâncării. Nu mai știm să stăm la masă, să mulțumim și să ne bucurăm de ceea ce avem în farfurie, să povestim și să ne simțim bine împreună. În ziua de azi, mâncăm în mașină, în fața calculatorului, televizorului, singuri sau absenți …

Sursa : jurnalul.ro

Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu!
_______________________________________________________________________________________
Nu păstra doar pentru tine, trimite la prieteni, mail-uiește sau share-uiește!
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 5 Mai 2014 în PAGINA VERDE

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

TOXIC

TOXIC este un film documentar despre „TINE și FAMILIA TA”. Aici se explică în detaliu care este, cum se produce și cum proceseză industria alimentară mâncarea românilor, explicând felul în care aceasta ajunge de la producător la dumneavoastră în farfurie. Filmul abordează problema în mod științific, holistic și ezoteric, fiind bazat pe ideile și studiile domnului Profesor Gheorghe Mencinicopschi și ecranizat de Andrei Sota. Producător al acestui film este Corina Pintilie, un aprig susținător al traiului sănătos și editor al numeroase cărți de succes în domeniu.


Sursa: youtube

Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu!
_______________________________________________________________________________________
Nu păstra doar pentru tine, trimite la prieteni, mail-uiește sau share-uiește!
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 22 Aprilie 2014 în PAGINA VERDE

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Secrete murdare în procesarea alimentelor

Dintotdeauna oamenii au procesat alimentele. Tăiem, înmuiem, gătim şi fermentăm mâncarea, o mărunţim şi o uscăm. Toate acestea sunt tipuri de prelucrare, relatează Foodmatters.tv.

Procesarea tradiţională are două funcţii: aceea de a face alimentele mai digerabile şi de a le conserva pentru a fi utilizate în perioadele în care mâncarea nu este disponibilă. Alimentele procesate în mod tradiţional, care rezistau mai mult timp, erau pastrama, cârnaţii şi preparatele din carne, precum şi produsele din cereale, lactatele, murăturile.

Din păcate, în perioada modernă, am înlocuit procesarea locală a ţăranilor şi meşteşugarilor cu o procesare industrială, care diminuează calitatea alimentelor, în loc să le facă mai nutritive şi digerabile. Procesarea industrială depinde de zahăr, făină albă, uleiuri procesate şi hidrogenate, aditivi alimentari sintetici şi vitamine, tratament termic etc.

Haideţi să analizăm procesul de prelucrare implicat în crearea micului-dejun tipic cu cereale, lapte degresat şi suc de portocale.

  • Cereale pentru micul-dejun

Cerealele sunt produse printr-un proces numit extruziune. Boabele sunt amestecate cu apă, transformate într-o pastă şi aşezate într-o maşinărie numită extruder. Boabele sunt forţate să iasă printr-o gaură mică la o temperatură şi o presiune mare, care le modelează în forma literei “o” sau în fulgi. Aceste produse sunt apoi supuse unor pulverizări, care le conferă un înveliş din ulei şi zahăr, pentru a le oferi acel aspect crocant.

Biochimistul Paul Stitt descrie procesul de extruziune, care tratează boabele la o temperatură şi o presiune extrem de mare, şi subliniază faptul că procesarea distruge cea mai mare parte din conţinutul lor nutritiv. Procesarea denaturează acizii graşi, distruge chiar şi vitaminele sintetice ce sunt adăugate la sfârşitul procesului. Aminoacidul cu înalte calităţi nutritive, lizina, este afectat în mod special de procesul de extruziune.

Chiar şi cerealele ambalate în cutii şi vândute în magazinele “sănătoase” sunt realizate tot prin procesul de extruziune. Acestea sunt realizate cu acelaşi tip de maşinării şi în mare parte în aceleaşi fabrici.

Având în vedere numărul uriaş de cutii de cereale vândute în fiecare an, te-ai putea aştepta să găseşti numeroase studii publicate care să descrie efectele pe care le au aceste cereale asupra animalelor şi oamenilor. Însă, cerealele pentru micul-dejun reprezintă o industrie de multe miliarde de dolari care a creat averi uriaşe pentru câţiva oameni. O cutie de cereale care conţine boabe în valoare de un cent se vinde cu patru-cinci dolari în magazinele alimentare. Probabil nu există niciun alt produs pe Pământ care să aibă un profit atât de mare.

Cu acest profit s-a plătit păstrarea secretă a oricărui tip de lucrare ştiinţifică care a analizat efectele boabelor extrudate, iar companiile au reuşit să convingă reprezentanţii guvernului că nu există nicio diferenţă între o boabă naturală de grâu şi o boabă care a fost modificată prin procesul de extruziune.

  • Experimentele pe şobolani

Lucrări de cercetare nepublicate indică faptul că procesul de extruziune transformă proteinele din boabele cerealelor în neurotoxine. Stitt descrie un experiment, realizat în 1942 de către o companie de cereale, dar închis în dulapul cu documente secrete al firmei, în cadrul căruia patru grupuri de şobolani au primit un regim alimentar special.

Un grup a fost hrănit cu cereale integrale de grâu, apă şi vitamine şi minerale sintetice. Un al doilea grup a primit grâu expandat (o cereală obţinută în urma procesului de extruziune), apă şi aceeaşi soluţie nutritivă. Un al treilea grup a primit apă şi zahăr alb, iar un al patrulea grup nu a primit nimic altceva în afară de apă şi substanţe nutritive sintetice.

Şobolanii care au primit grâu integral au trăit timp de peste un an de zile cu acest regim alimentar, cei care nu au primit nimic altceva decât apă şi vitamine, au trăit aproximativ două luni, iar animalele cu un regim pe bază de apă şi zahăr alb au trăit aproximativ o lună. Studiul a arătat faptul că şobolanii care au primit apă, vitamine şi grâu expandat au murit în mai puţin de două săptămâni, chiar mai repede decât cei care nu au primit deloc mâncare.

Aceste rezultate sugerează faptul că există ceva extrem de toxic în grâul expandat. Proteinele sunt foarte asemănătoare cu anumite toxine din structura moleculară, iar presiunea din cadrul procesului de expandare poate produce modificări chimice care transformă o boabă nutritivă într-o substanţă otrăvitoare.

Un alt experiment nepublicat a fost realizat în 1960. Cercetătorii de la Universitatea Michigan din Ann Arbor au primit opt şobolani de laborator. Aceştia au fost împărţiţi în trei grupuri: un grup a fost hrănit cu fulgi de porumb şi apă, un al doilea grup a primit cutia de carton în care au venit fulgii de porumb şi apă, iar grupul de control a primit mâncare de şobolani şi apă.

Şobolanii din grupul de control au rămas sănătoşi pe tot parcursul experimentului, cei care au mâncat cutia de carton au devenit letargici şi au murit de malnutriţie, iar animalele care au mâncat fulgii de porumb şi au avut şi apă au murit înaintea celor care au mâncat cartonul!

Mai mult, înainte de moarte, şobolanii care au fost hrăniţi cu fulgi de porumb au dezvoltat un comportament aberant, au făcut crize, s-au muşcat între ei şi în final au intrat în convulsie. Autopsia a descoperit existenţa unei disfuncţii a pancreasului, ficatului şi rinichilor şi o degenerare a nervilor măduvei spinării, toate acestea fiind semne ale şocului de insulină.

Concluzia înspăimântătoare a acestui studiu a fost aceea că au existat mai multe “substanţe hrănitoare” în cutia de carton decât în fulgii de porumb. Acest experiment a fost realizat ca o glumă, însă rezultatele nu au fost deloc amuzante.

Deoarece cerealele vândute în cutii sunt îmbunătăţite cu substanţe nutritive sintetice, agenţiile de reglementare spun că acestea sunt sănătoase, la fel ca şi boabele din care sunt făcute. Multe dintre aceste cereale conţin cel puţin 50% dintre calorii sub formă de zahăr.

  • Procesul de extruziune

Atunci când punem cerealele într-un dispozitiv de extruziune, acesta modifică structura proteinelor.

Zeina, care cuprinde majoritatea proteinelor din porumb, este localizată în organisme proteice. Literatura ştiinţifică conţine un studiu realizat asupra boabelor extrudate, care analizează schimbările ce se produc în compoziţia, forma şi eliberarea de alfa-zeine încapsulate din proteine, ca şi rezultat al procesului de extruziune.

Oamenii de ştiinţă au descoperit că în timpul procesului de extruziune, organismele proteice sunt complet perturbate, iar alfa-zeinele dispersate. Rezultatele sugerează faptul că zeinele din fulgii de porumb nu sunt limitate doar la organisme proteice rigide, dar pot interacţiona atât unele cu celelalte, cât şi cu alte componente ale sistemului, formând astfel noi compuşi care sunt străini pentru corpul uman.

Procesul de extruziune dispersează proteinele, care devin toxice. Atunci când proteinele sunt perturbate în acest mod, acestea pot afecta în mod advers sistemul nervos, aşa cum este indicat de experimentul fulgilor de porumb.

 
  • Terciul de modă veche

Există o singură modalitate de a duce la faliment aceste companii: nu mai consumaţi produsele acestora. Aşadar, ce o să mănânci la micul-dejun în loc de cereale şi fulgi de porumb? O alegere foarte bună sunt ouăle, indiferent de modul în care sunt gătite. În ceea ce priveşte boabele, terciul făcut din boabe non-extrudate furnizează o hidratare şi o hrănire excelentă la un preţ economic.

Boabele precum ovăzul, ar trebui tăiate sau omogenizate, iar apoi înmuiate într-un mediu cald, acid, pentru a neutraliza anti-nutrienţii care se produc în mod natural în boabele de cereale, cum ar fi tanini iritanţi, inhibitori de enzime care împiedică digestia şi acidul fitic care blochează mineralele.

De asemenea, acest tratament poate să desfacă proteinele complexe din boabele de cereale. Înmoi boabele de cereale în apă caldă şi adaugi o linguriţă de ceva acid, cum ar fi zerul, iaurtul, sucul de lămâie sau oţetul. A doua zi dimineaţă, cerealele tale se vor găti în doar câteva minute.

Cel mai bine este să mănânci terciul cu unt sau smântână, aşa cum făceau bunicii noştri. Fără vitaminele solubile în grăsimi A, D şi K2, nu poţi absorbi mineralele din alimente. Mai mult, grăsimile din unt şi smântână încetinesc eliberarea de glucoză în fluxul sanguin, astfel încât zahărul din sânge să rămână stabil de-a lungul întregii dimineţi.

  • Laptele

Laptele este unul din alimentele cele mai reuşite ale naturii. Cea mai mare parte a laptelui nostru provine de la un animal sacru, vaca. Totuşi, în sistemul industrial actual, vacile sunt ţinute captive în interiorul unor fabrici, pentru toată viaţa lor, le dăm o hrană necorespunzătoare cum ar fi soia, deşeuri de la produsele de panificaţie şi lăturile de la procesul de producţie cu etanol, alimente pe care vacile nu ar trebui să le mănânce.

Mediul închis şi alimentaţia necorespunzătoare fac vacile să se îmbolnăvească, astfel că, animalele ajung să aibă nevoie de antibiotice şi alte medicamente. De asemenea, vacile primesc hormoni pentru stimularea producţiei de lapte. Aceste vaci produc cantităţi mari de lapte apos cu doar jumătate din cantitatea de grăsimi necesară, în comparaţie cu laptele produs de vacile care mănâncă iarbă. Apoi, acest lapte este livrat la fabricile de procesare.

În interiorul acestor fabrici, laptele este refăcut în totalitate. Centrifugile separă laptele în grăsimi, proteine şi alte elemente solide şi lichide. Odată repartizate, acestea sunt recombinate la niveluri specifice stabilite pentru obţinerea laptelui integral, cu un conţinut redus de grăsimi şi fără grăsimi. Cantitatea care rămâne în plus, va merge către producţia de unt, smântână, brânză şi alte produse lactate.

Industria lactatelor promovează laptele cu puţine grăsimi şi pe cel degresat deoarece poate obţine mai mulţi bani din utilizarea grăsimilor de unt la producţia de îngheţată.

Laptele este pasteurizat la 161F timp de 15 secunde prin trecerea sa prin “farfurii” de oţel inoxidabil superîncălzite. Dacă temperatură depăşeşte 230F (peste punctul de fierbere), laptele este considerat ultrapasteurizat. Acest lapte ultrapasteurizat va avea un gust distinct la gătit, dar este steriil şi are o durată de viaţă lungă şi stabilă la raft. De asemenea, laptele este omogenizat prin intermediul unui tratament de presiune care desface globulele de grăsimi, astfel încât laptele să nu se separe. Odată procesat, laptele va rezista timp de două săptămâni, şi nu doar câteva zile, aşa cum este normal.

Procesarea face laptele să fie dificil de digerat şi transformă proteinele, făcându-le alergene. Animalele hrănite cu lapte pasteurizat dezvoltă în mod exclusiv deficienţe nutritive şi devin sterile după doar câteva generaţii.

  • Sucul de portocale

Acum să ne îndreptăm atenţia şi înspre sucul de portocale, o parte importantă din “micul dejun” sănătos, alături de cereale şi lapte cu grăsimi puţine. Un articol dezvăluie faptul că “o nouă fabrică de procesare a sucului de portocale este complet automatizată şi poate procesa până la 1800 de tone de portocale pe zi, pentru a produce sucul concentrat, uleiul extras din coajă şi hrana pentru animale”.

Noua metodă de producţie a sucului presupune introducerea în maşinărie a întregii portocale. Culturile convenţionale de portocale sunt pulverizate puternic cu pesticide numite inhibitori colinesterază, care sunt extrem de toxice pentru sistemul nervos. Atunci când portocalele sunt introduse în maşinăriile fabricii pentru a fi stoarse, toate pesticidele ajung în sucul obţinut în urma acestui proces. Apoi, se adaugă acizi pentru a stoarce şi ultima picătură de suc din aceste portocale.

Aşadar, sucul de portocale poate fi o băutură extrem de toxică. Acest lucru poate fi un motiv pentru care consumul de suc de fructe este asociat cu o rată mare de cazuri de demenţă.

În cadrul unui studiu, autorii analizei au descoperit că în sucul de portocale existau compuşi care puteau provoca apariţia cancerului. Într-o altă analiză ştiinţifică, procesele de filtrare cu gel şi cromatografie lichidă de înaltă performanţă au fost utilizate pentru a obţine fracţii mutagene din sucul de portocale încălzit.

Prin urmare, dacă doreşti la micul-dejun un pahar cu suc de portocale, evită sucul comercial procesat. În schimb, stoarce câteva portocale şi un grapefruit: procesează sucul singur! Amestecă sucul proaspăt cu apă minerală şi un vârf de sare şi obţii o băutură revigorantă.

  • Prepararea optimă a mâncării – făcută cu dragoste

 

Prepararea mâncării este de fapt o activitate sacră. Potrivit unei vorbe ezoterice, “Dacă o femeie ar putea vedea scânteile de lumină care ies din vârful degetelor sale atunci când găteşte şi energia care se revarsă în mâncare, atunci ea şi-ar da seama de modul în care fiinţa ei participă la pregătirea hranei pentru cei dragi.

Gătitul este una din cele mai puţin înţelese activităţi ale vieţii, mai ales în ceea ce priveşte modul în care sentimentele care fac parte din procesul de pregătire al mâncării afectează pe toată lumea care ia parte la această activitate. Gătitul ar trebui să fie un proces care nu se face în grabă, să fie liniştit şi plin de fericire, deoarece energia care ajunge în mâncare are un impact asupra energiei receptorului.

 “Din acest motiv, liderii spirituali din est nu mănâncă niciodată mâncare pregătită de altcineva în afară de proprii lor chelas (discipoli). Persoana care pregăteşte mâncarea ar putea fi singura persoană din întreaga casă aflată la un nivel avansat din punct de vedere al spiritualităţii. O încărcătură activă de fericire, puritate şi pace, va ajunge în mâncarea pregătită, iar aceasta încărcătură emoţională ajunge apoi şi la ceilalţi membri ai familiei şi îi binecuvântează.”

Pentru a fi sănătoşi, trebuie să ne pregătim singuri mâncarea, pentru noi înşine şi pentru familiile noastre. Acest lucru nu înseamnă că trebuie să petreci ore întregi în bucătărie, dar trebuie să petreci ceva timp şi în acea încăpere a casei, pregătind mâncarea cu înţelepciune şi dragoste.

Dacă nimeni din cadrul familiei nu are timp să pregătească mâncarea, trebuie să te aşezi şi să îţi regândeşti modul în care îţi petreci timpul, deoarece aceasta este singura modalitate de a le oferi copiilor tăi o hrană cu adevărat sănătoasă.

Articol realizat pe baza unei prezentări la „Conferința anuală a Sănătații Consumatorului” din Canada, de autoarea Sally Fallon

Sursa: financiarul.ro

Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu!
_______________________________________________________________________________________
Nu păstra doar pentru tine, trimite la prieteni, mail-uiește sau share-uiește!
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 28 Martie 2014 în PAGINA VERDE

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Gândacul din farfuria ta

Să nu aud că vă mai luați de chinezi că mănâncă tot felul de gândaci. Și noi facem la fel doar că nu știm! … spune Dr. Ghe. Mencinicopschi.

Red paprika powder

E120 sau carmin, numit și coșenilă, cârmâz, roșu natural 4 sau C.I. 75470, este un pigment obținut dint-o specie de gândaci din familia Dactylopius coccus (sau Coccus cacti) ce traiesc în Mexic, Peru pe anumite specii de cactuși.

În trecut acest colorant era folosit doar pentru colorarea țesăturilor și de către pictori. În prezent este folosit atât în industria cosmeticelor cât și în cea alimentară. În cosmetice, coșenila este folosită în fabricarea rujurilor, pudrelor, lipstick-urilor samd. În industria alimentară este folosit în fabricarea sucurilor acidulate, “naturale”(vezi Prigat) sau orice băuturi ce au la bază “fructe”. De asemenea se găsește și în mezeluri, salamuri, cârnați, carne (vezi produsele Meda), coloranții de oua, iaurt (Danone-fructe), lapte (Fulga-fructe), produse de patiserie, deserturi, gemuri, gelatină, toppinguri, diverse varietăți de brânză.

Problema este ca unii oameni sunt extrem de alergici la acidul carminic pe care il contine colorantul. Încă din 1998, FDA (Food and Drug Admistration) a cerut rapoarte asupra acestui “colorant adaugat“, în urma plângerilor consumatorilor de produse care conțin carmin. FDA a încercat să interzică acest produs dar deoarece cererea a devenit tot mai mare odată cu interzicerea de UE și SUA a coloranților sintetici în alimente, acest amendament a eșuat.

În prezent carminul este ascuns sub denumiri gen “culoare adăugată” sau “colorant artificial“. Prin lege, producătorii sunt nevoiți să tiparească pe ambalaj dacă produsul conține carmin de proveniență naturală (din coșenila) sau obținut pe cale sintetică; din păcate mulți producători scriu doar: “conține carmin”.

cose4

Producerea colorantului natural

Acesta se poate extrage doar din gândacul femelă. Sub învelișul alb-cenușiu ca de bumbac, corpul gândacilor este roșu. Ajunse la maturitate, aprox. 90 zile, femelele sunt recoltate. Sunt ucise prin înnecare în apă, iar apoi sunt puse la uscare (artificială sau solară). Când ajung la aprox. 30% din greutate pot fi prelucrate pentru obținerea colorantului prin strivire sau stoarcere. Acidul carminic este o substanță regăsită în concentrație mare în aceste insecte. Acesta este extras și este amestecat cu sare de aluminiu pentru a produce colorantul. Din cauza folosirii aluminiului în procesul de producție, colorantul este toxic. În funcție de cantitate și alți aditivi, colorantul poate lua mai multe nuanțe de la violet, roșu aprins pănă la orange. Pentru producerea unui kg de coșenilă sunt necesare aprox. 100.000-150.000 de insecte.

danone-cosenila

Pentru a nu speria consumatorii, producătorul Danone s-a gândit să înlocuiască denumirea standard E120 cu numele real coşenilă. Mulți îl mănâncă, mulți îl apreciază, însă puțini știu ce conține.

Recomandari
Deoarece este extras din gândaci/insecte, toate produsele ce conțin acest colorant nu sunt recomandate vegetarienilor sau oamenilor carora religia le interzice (ex musulmanii). Nu este recomandat copiilor sau persoanelor cu hipertensiune. S-au constatat putine reactii adverse, în general alergii sau în unele cazuri apariția astmului.

Dacă veți constata că în urma consumului de cosmetice sau produse alimentare care conțin carmin apar reacții alergice, adresați-va medicului pentru un diagnostic corect.

O zi plăcută și…poftă bună!

Sursa : http://dr-gheorghe-mencinicopschi.blogspot.ro/2012/02/e-120-cosenila-acid-carminic-carmin-sau.html

Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu!
_______________________________________________________________________________________
Nu păstra doar pentru tine, trimite la prieteni, mail-uiește sau share-uiește!
 
Un comentariu

Scris de pe 23 Februarie 2014 în PAGINA VERDE

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Cum să reduci E-urile

Prin cufundarea mezelurilor într-un containter cu apă, la o presiune de 6 ori mai mare decât presiunea de pe fundul Gropii Marianelor, microorganismele cu care sunt contaminate sunt pur și simplu exterminate. Companiile alimentare care dețin o asemenea tehnologie de sterilizare, injectează în produse cu 60% mai puține E-uri. Această tehnologie a fost recent introdusă și în România.

euri

Ce este HPP?

Istoria HPP (High Pressure Procesing) începe în secolul 19, când biologii au observat că microorganisme specifice mediului marin de suprafață, atunci când sunt scufundate la adâncimi ceva mai mari, nu supraviețuiesc. Atunci s-a intuit prima oară potențialul sterilizator al presiunii apei. Dezvoltarea unei tehnologii eficiente de conservare a alimentelor prin această metodă a avut nevoie de aproape un secol. În plus aceasta este costisitoare și mai scumpă decât metoda alternativă a pasteurizării (clasica încălzire a alimentului la diverse temperaturi, pentru o perioadă suficient de lungă ca microorganismele să fie inactivate).

Tehnologia procesării prin înaltă presiune (HPP), a fost lansată inițial pe piața japoneză în 1990, extinsă în 1996 în SUA și în 2001 în Canada, ulterior ajungând și în Europa. Tehnologia constă în introducerea după ambalare, a mezelurilor, într-o capsulă cilindrică etanșă. Cuva respectivă se umple cu apă la presiunea de 6000 de atmosfere, aproximativ de 6 ori mai mare decât presiunea de pe fundul Gropii Marianelor, cel mai adânc loc cunoscut de om pe Terra. Presiunea fenomenală face ca bacteriile (E Colli, Salmonella, Listeria) să fie pur și simplu “zdrobite”, “explodând”, întocmai ca un ou de găină peste care calci cu un tanc. Singurele “ființe” care mai supraviețuiesc după 3-5 minute de stat la presiunile imense, sunt sporii și câteva bacterii răzlețe, care sunt atât de “grav rănite”, încât devin inactive. Paradoxal, mezelurile rămân intacte în ambalajele lor, asta deoarece presiunea de 6.000 de atmosfere e exercitată uniform asupra produselor de carmangerie, cu intensitate egală din toate părțile. În acest fel, durata de viață a cremvuștilor (care sunt mai perisabili) crește cu 50%, iar a salamului de pildă, crește cu un spectaculos 300%. Asta fără adăugarea nici unui gram de conservant în plus. Ca o curiozitate, cilindrul în care sunt introduse salamurile și cârnații, seamănă cu un seif de bancă, fiind etanșeizat cu un complex de capace a căror grosime totală e de 60 de centimetri, pentru a putea rezista presiunii de 6000 de atmosfere.

high-pressure

Comparativ cu procesarea prin temperaturi înalte (pasteurizare), care distruge din proprietățile gustative și nutritive ale produselor, tehnologia de procesare prin înaltă presiune se aplică la temperaturi apropiate de zero grade, ceea ce menține conținutul vitaminic, aromele, pigmenții naturali, nealterați, dând produselor o senzație sporită de prospețime.

Cum colcăie microorganismele prin salam și E-urile prin intestine

Gheorghe Mencinicopschi, directorul științific al Institutului de Cercetări Alimentare explică cât de pline de viață ar fi salamurile dacă nu ar fi pline de E-uri:

“Părțile anatomice, cum e șunca presată de exemplu, fiind țesuturi compacte, sunt contaminate cu microorganisme doar la suprafață. E o contaminare naturală, care apare oricât de steril ar fi mediul de lucru dintr-o fabrică. Dacă carnea e procesată sub formă de salam, atunci prin tocarea și amestecarea cărnii, bacteriile și sporii de la suprafața cărnii sunt răspândiți în toată suprafața produsului. Mezelul, ca orice produs alimentar e un mediu propice de cultură pentru acele microorganisme. Astfel începe înmulțirea lor. Dacă nu ar conține conservanți, fiecare bacterie și fung s-ar multiplica formând colonii, întâi mai mici, ca niște sate, apoi mai mari, ca niște orașe, putând ajunge chiar la stadiul de metropolă, atunci când microorganismele se înmulțesc necontrolat, ajungând de ordinul milioanelor. Populația microbiană din orice salam în momentul producției e constituită atât din specii periculoase ca E Coli, cât și Salmonella, Listeria, dar și microorganismele saprofite, cele care nu fac rău omului, însă care fiindcă se hrănesc cu nutrienții din mezel îi deteriorează calitățile nutritive și gustative, iar pe de altă parte se acumulează în produsul alimentar produșii de excreție ai florei microscopice. Industria alimentară, pentru a ține conținutul microbian sub control, introduce E-urile”. Mencinicopschi atrage atenția asupra pericolului ingerării alimentelor conservate cu chimicale: “Majoritatea conservanților, mai ales cei folosiți în industria alimentară, nu sunt selectivi. Ei omoară de-a valma atât microbii buni, cât și microbii răi. Pe de o parte omoară atât microorganismele din salam, ceea ce e un lucru bun, că permit prelungirea duratei de viață a produsului, iar pe de alta, atunci când omul ingerează acel aliment, E-urile îi omoară neselectiv și flora intestinală, creând un dezechilibru în digestie, care are reprecursiuni asupra bunei funcționare a organismului. Natura are o inteligență care depășește de multe ori așteptările omului. De aceea alimentele trebuie să fie conservate pe cât posibil cu conservanți naturali ca usturoiul, ceapa, piperul, rozmarinul, care pe de o parte omoară bacteriile rele, însă nu afectează flora din tubului digestiv al omului”.

Cris-Tim, primul mezelar care câștigă bătălia cu E-urile?

Tehnologia HPP a fost introdusă în România de compania Cris-Tim în toamna lui 2011. Compania este cel mai mare producător român de salamuri (cu o cifra de afaceri de aproape 300 milioane lei) și totodată cel mai mare exportator local, fiind prezent cu produsele sale în 16 țări. Acesta a investit 4 milioane de euro pentru achiziția echipamentelor HPP necesare pentru fabrica sa din Filipeștii de Pădure.

Cristim vrea să câștige cotă de piață reducând chimizarea mezelurilor. Studiile făcute la nivel mondial, au demonstrat că metoda fizică de conservare prin presiune înaltă ucide mult mai eficient germenii patogenii decât metoda chimică, în care salamurile sunt doldora de E-uri. Fiind o tehnologie de pionierat în România, departamentul de cercetare al Cristim efectuază din vara anului 2011 teste de eliminare a E-urilor din toate produsele sale. În laboratoarele Cristim, microbiologii și specialiștii în chimie alimentară studiată diverse mostre de mezeluri sărăcite în E-uri, ca să vadă cum se comportă în timp. Este de fapt o încercare de a nu respecta “standardele de chimizare” consacrate pe piață, în direcția diluării conținutului de E-uri injectate, produsele producătorului ajungând să conțină cu 60% mai puțini conservanți, comparativ cu produse ale concurenței cu termen de garanție similar. În plus, extinderea cu mult a duratei de viață a produselor, a deschis pentru Cristim ușa spre noi piețe, permițându-i să fie prezent în galantarele din Japonia, SUA și China cu salamul săsesc și alte mărci proprii consacrate.

Tendința liderului pieței de a merge în această direcție e dovedită de atenția pe care compania a acordat-o în istoria sa pentru crearea de produse “curate”, cum e gama pentru copii “Forzoso”, cunoscută pentru conținutul diminuat de chimicale, combinat cu utilizarea de materii prime de înaltă calitate (carne macră în locul șoricului și al grăsimilor animale), precum și gama de mezeluri premium “Vitality” (fără E-uri, fără conservanți). Probabil, în felul acesta, concurența pentru a nu pierde teren în fața celor de la Cris-Tim, va fi forțată să introducă la rându-i tehnologii de conservare fără chimicale. Iar noi, consumatorii, vom fi câștigători.

cristim

Produsele care beneficiază de noua tehnologie HPP au o etichetă specială semnalând „ultima barieră de protecție”.

Sursa: http://agrointel.ro ; http://www.cristim.ro/ ; http://www.hiperbaric.com/en

Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu!
_______________________________________________________________________________________
Nu păstra doar pentru tine, trimite la prieteni, mail-uiește sau share-uiește!
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 17 Februarie 2014 în PAGINA VERDE

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Henri Coandă și apa vieții

Savantul român Henri Coandă a căutat toată viața secretul „tinereții fără bătrânețe” din basmele românești. Se pare că l-a găsit … chiar dacă asta s-a întâmplat după 30 de ani de la dispariția sa dintre noi.

hunza-people

În nordul Pakistanului se află Țara Hunzilor, Vilkambamba este în Ecuador, o vale muntoasă se găsește în Georgia, o altă vale există în Mongolia și încă una în Peru. Acestea sunt locurile în care oamenii sunt mai longevivi (trăiesc peste 100 de ani) și mai sănătoși decât oriune pe această planetă. Locuitorii din aceste regiuni au diete diferite, dar au în comun apa pe care o consumă, care este apă de ghețar. Coandă a călătorit, a cercetat și a descoperit că apa din aceste cinci locuri prezentă niște caracteristici anormale pe care le-a măsurat. Astfel, el a observat că punctul de înghet și de fierbere era diferit, vâscozitatea și tensiunea superficială era diferită față de apa obișnuită. După doar 5 ani de cercetări, Henri Coandă putea prezice durata medie de viață a oamenilor din orice loc de pe glob doar prin stabilirea calității apei pe care aceștia o beau.

Cu puțin timp înainte să moară, Henri Coanda i-a dezvaluit unui confrate mai tânăr, american, marea descoperire a vieții sale: „apa vie”. O apă deosebită, cu un potențial uriaș asupra sănătății umane. Convins că formula ei putea fi recreată în laborator, savantul român i-a încredințat această misiune științifică asistentului său, Patrick Flanagan.

Flanagan a primit rezultatele cercetărilor de-o viaţă ale savantului român privind „apa vie” sau „apa hunza”, de fapt apa care se găseşte în cele cinci regiuni descoperite şi studiate de Coandă. Henri Coandă i-a înmânat aceste rezultate la puţin timp după împlinirea vârstei de 80 de ani, cu condiţia ca să continue cercetările pentru a descoperi un mod a produce apă cu calităţi similare celei din aceste cinci regiuni. Dr. Flanagan şi-a început astfel cercetările care aveau să dureze 30 de ani. Tot Henri Coandă i-a lăsat o fiolă cu apă hunza, veche de peste 40 de ani, obţinută în timpul călătoriei sale în Ţara Hunzilor, lucru care pe vremea aceea, adică pe la începutul sec. XX, nu era deloc uşor. Expediţia dura în mod normal luni de zile, iar primejdiile erau foarte mari.

După o muncă de 30 de ani, desfășurată alaturi de soția sa, Patrick Flanagan a reușit să creeze două produse de exceptie identice cu apa ghetarului Hunza din Pakistan. Așa s-au născut Active-H și Crystal Energy, cele doua „ingrediente-minune” care asigură „tinerețea fără bătrânețe”. Citiți-le povestea, relatată chiar de creatorul lor, Patrick Flanagan:

Pe urmele centenarilor
Henri Coandă (1886-1972), laureat al premiului Nobel, inventator renumit, considerat parintele dinamicii fluidelor („Efectul Coandă”), m-a invitat la scurt timp după împlinirea vârstei sale de 80 de ani (era încă într-o forma fizică deosebită) la el în birou și mi-a spus: „Am un proiect la care am lucrat tot timpul vieții mele, și nu cred că îl voi putea duce la bun sfârșit. Doresc să ți-l încredințez ție, în vederea continuării cercetărilor”. La o primă vedere, tema părea bizară: „tinerețea fără bătrânețe”, o problema careia îi dedicase aproape întreaga viață, încercând să găsească o soluție efectivă.

coanda

Dr. Patrick Flanagan, age 17 with Dr. Henri Coanda at Huyck Research Laboratories, 1962

Povestea fulgilor de zăpadă

În calitatea sa de specialist în fluide, Henri Coandă a descoperit că fulgii de zăpadă „sunt vii”. Ei au un sistem circulator ca și ființele vii, format din artere mici, ca niște brațe, prin care circulă apa. Apa îngheață spre exterior, dar continuă să circule în interior. El a descoperit că la temperaturi sub 0gr.C, atunci când fulgii se formează, viața lor durează atâta timp cât apa circulă prin artere, iar pe măsură ce această circulație încetinește, fulgii îngheață și „mor”. Pe baza acestui fenomen, savantul a considerat fulgii de zapada drept niste ființe vii. El a cercetat viața fulgilor de zăpadă în diferite zone de pe planetă și a făcut descoperiri de importanță vitală în cursul călătoriilor sale, cu consecințe de ordin practic. Acesta era „secretul” pe care mi-l lăsa moștenire și pe care urma să-l dezleg. Mi-a încredințat deci rezultatele cercetarilor sale, precum și caracteristicile de excepție ale apelor din cele 5 regiuni vizitate și, recunoscănd că nu are nici cea mai vagă idee despre cauza care le face așa de deosebite, si-a închipuit că într-o buna zi eu voi descoperi „o mașină” care să producă o apă la fel de miraculoasă ca cea din Țara Hunza.

Ghetarul albastru

Așa am început o căutare de peste 30 de ani, ca să dau răspuns la această întrebare-problemă a Dr. Coandă. Am primit de la el și un eșantion de apă Hunza, veche de 40 de ani. Henri Coandă mi-a explicat că apa provine dintr-un ghețar albastru, vechi de mii de ani. Apele lui zgomotoase, care udă această vale, sunt de fapt cauza sănătății excelente a băștinașilor, precum și a longevității lor. Sunt ape vii, la fel de vii ca și fulgii de zăpadă. Ei beau această apă, cu un aspect foarte lăptos, din cauza mineralelor pe care le conține, în timp ce pentru vizitatori, care consideră această apă prea tulbure ca să o bea, au o fântână cu apă limpede, săpată în mijlocul văii. Pakistanezii nu ar bea niciodată din această apă, conștienți fiind că apa ghețarului este cu mult mai sănătoasă.

Microcluster

Hotărât să dezleg „misterul apei vii”, am început cercetările, încercând tot felul de experimente (câmpuri energetice), ba chiar am reușit să obțin o apă cu aceleași caracteristici deosebite, însă în momentul în care lichidul se mișca, ele dispareau și apa revenea la starea ei anterioară. În timp ce apa originală din Țara Hunza, cu toate că era veche de 40 de ani, nu își schimba deloc proprietățile, chiar dacă o scuturai, fierbeai sau înghețai, sau faceai alte lucruri cu ea. De ce își păstra apa Hunza proprietățile nealterate? În cele din urmă, am descoperit în această apă un mineral foarte mic, asemănător unor bile (de 2000 de ori mai mic decat o globula rosie), care poseda un potential electric foarte ridicat (numit potential Zeta), cu o încărcătură negativă, motiv pentru care atrage hidrogenul, rezultând în final structuri cristaline fluide. Între timp, prin studiile care s-au făcut în ultima vreme, știm că și apa din corpul omenesc, apa din jurul celulelor și din jurul proteinelor din celule, prezintă o structură cristalină elevata. Daca bem apă obișnuită de la rețea, care nu prezinta nici o structura cristalina (apă „amorfă”), organismul nostru trebuie să transforme această apă într-o apa „vie”, biologică, cu structură cristalină. Apa Hunza are deja această structură, ceea ce înseamnă că atunci cand oamenii o beau ingereaza deja o apa biologică, cu toate caracteristicile de care organismul are nevoie pentru a trăi.

Elixirul tineretii – Crystal Energy
Dr. Alexis Carrel a primit premiul Nobel pentru că a reușit să mențină în viață o inimă de găină, timp de 37 de ani. El spunea că secretul vieții constă în hrănirea corectă a celulei și eliminarea toxinelor, iar dacă acest lucru încetează dintr-un motiv sau altul, celula va muri intoxicată cu propriile ei reziduuri. Pentru ca toxinele să poată părăsi celulele, iar hrana să poata pătrunde în ele, este foarte important ca celulele sa fie într-un contact foarte strâns cu apa. După 30 de ani de cercetări, și după ce m-am căsătorit cu soția mea, Gael, am ținut experimental împreună un post de 40 de zile cu suc de portocale, dupa care am continuat încă 6 luni, cu un post numai cu lichide. În tot acest timp, mintea noastră a devenit incredibil de clară, și exact în acest timp, am reușit să sintetizez cu succes acel mineral care se găsește în apa Hunza. Produsul realizat a fost numit Crystal Energy. Am început imediat să-l bem și lumea a început să spună: „Mamă, aratați minunat, mult mai tineri ca acum 15 ani, când v-am văzut ultima dată”. După ce am dăruit, în fiecare lună, câteva mii de sticluțe cu acest produs prietenilor noștri, am început, din cauza cererii mari, să le comercializăm noi înșine. O picătură de Crystal Energy la 30 ml apă sau o linguriță plină la 3,8 litri apă purificată (apă plată sau distilată) este capabilă să stabilească legături intime cu membrana celulară. Se pot bea tone de apă curentă de la rețea, dar daca îi lipsesc micronutrienții care să o transforme în „apă vie”, se poate ajunge la deshidratare la nivel celular! Apa băută poate trece prin corp fără să hidrateze cu adevărat, și noi credem că dacă am băut destul, suntem cu siguranță sănătoși! Celulele deshidratate trec într-o stare catabolică (dezasimilație și descreștere), ceea ce înseamnă că organismul începe să-și consume propriile celule și țesuturi, practic, să se autodistrugă. Așa se explică apariția bolilor autoimune, cum sunt lupusul, scleroza în plăci, sclerodermia etc. Din această cauză, apa este cel mai important lucru pe care îl putem oferi organismului nostru, însâ numai o apă de băut cu adevarat bună va genera sănătate și o viață lungă. Acesta este secretul apei Hunza.
Între timp, am ajuns cu Crystal Energy mai departe. Dispunem acum de așa-numita tehnologie a microclusterilor (Microcluster Technology). Luăm minerale, le uscăm și le facem pudră, o pudră cu caracteristici neobișnuite. Atunci când am amestecat pudra de microclusteri cu diferite alimente și nutrienți, am crescut absorbția acestora în mod semnificativ.
În general, hrana absorbită într-un sistem digestiv care funcționează bine reprezintă aproximativ o treime din cantitatea totală de hrană ingerată. Aceasta înseamnă că dacă înghițim 1 g vit. C, numai 300 mg vor fi absorbite de organism, restul de 700 mg vor fi eliminate prin tractul digestiv. Amestecand pudra de microcluster cu vitamina C, randamentul absorbtiei ajunge la 100%. Dupa ce am amestecat toți nutrienții posibili cu această pudră de microclusteri, absorbția a ajuns în toate cazurile la 100%. Faptul se poate măsura foarte simplu și trebuie să spunem că ne-a mirat și pe noi, din cale afară.
Initial, eu și soția mea, Gael, am dat produsului numele de Microhydrin sau Active-H, dar ulterior l-am perfecționat, și el este distribuit în prezent prin firma „New Vision” în America și firma parteneră „Generation of Health” (Goh) în Europa, sub numele de Megahydrin, și actualmente sub numele de Active-H. (Forma de distribuție este Multi Level Marketing (Mlm), oricine putând să devină, partener-distribuitor – Nota trad.).
După toți acești ani, cred că descoperirea cea mai importantă din viața mea, mai bine zis a lui Gael și a mea, este acest Active-H. Este incredibil ce efect poate să aibă, pentru că oricine probează îi simte imediat energia. Cu Crystal Energy celulele sunt hidratate pe deplin, iar corpul utilizează apa din plin. Eu și soția mea, Gael, bem apă purificată, combinată cu Crystal Energy, și luăm magneziu ca supliment, un gram pe zi (acesta conduce calciul spre oase, un fenomen esential, mai ales la vârste înaintate).

Sursa: http://www.formula-as.ro/2006/726/mica-enciclopedie-as-27/henri-coanda-si-apa-vietii-7166

Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu!
_______________________________________________________________________________________
Nu păstra doar pentru tine, share-uiește!
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 11 Februarie 2014 în PAGINA VERDE

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

Boala secolului

Un parazit care invadează corpul uman a infectat deja 250 milioane de americani! Mesajul este lansat acum două săptămâni, de producătorul american de suplimente nutritive „Whole Body Research” pe canalul sau youtube, printr-un filmuleț ingenios și foarte educativ pe care vă invit să-l vizionați.

Pentru subtitrare porniți filmul, apoi apasați „click” pe bara playerului pe patrățelul din stânga „rotiței” settings, apoi apăsați „click” pe ON.

 

O nouă teorie medicală

Cancerul este, la ora actuală, una dintre cele mai importante cauze care provoacă decesul. Oncologul italian Tullio Simoncini, autorul cărţii „Cancerul este o ciupercă” (este vorba despre Candida), promovează o nouã teorie referitoare la aceastã boală. Teoria sa susţine că vindecarea cancerului poate fi simplă, fără riscuri şi rapidã – în doar câteva zile.

În prezent, celor diagnosticaţi cu cancer li se oferă de către medici trei variante: operaţie, chimioterapie sau radioterapie. Totuşi, rata de succes este departe de a fi mulţumitoare. Acum medicina se concentreazã pe a lucra cu ipoteza că un factor important în apariţia cancerului este cel genetic însă cercetările recente arată că factorul genetic joacã un rol scăzut în declanşarea bolii.

Cercetările doctorului Simoncini l-au condus la concluzia că drept cauză principală a bolii este o banală ciupercă numită Candida. Aceasta există în mod natural în organism şi nu cauzează probleme atât timp cât dezvoltarea ei nu scapă de sub control.

Tumora canceroasă este doar reacţia fireascã a organismului de a se apăra de această ciupercã. Mai multe studii anterioare stabiliserã deja o legaturã evidentă între cancer şi Candida: între 79 şi 97 la sutã dintre bolnavii de cancer prezentau şi infecţii cu Candida. Care este soluţia? Doctorul Simoncini a arătat evoluţia unor tumori spălate cu o banală soluţie de bicarbonat de sodiu.

Marele dezavantaj în lupta cu Candida este faptul cã ea se adaptează în căteva zile la atacul medicamentelor cunoscute până acum. Însă nu se adapteazã suficient de repede şi la bicarbonatul de sodiu. Din pãcate nu este suficient să înghiţim bicarbonat de sodiu pentru a scăpa de cancer, bicarbonatul de sodiu trebuie injectat direct în tumoră. Ph-ul tumorii se schimbă de la acid la alcalin, ceea ce creează un mediu în care ciuperca este distrusă înainte de a avea timp să se adapteze.

Experimentele doctorului Simoncini arată cã 99 la sutã dintre cazurile de cancer la sân şi vezică se pot vindeca în doar 6 zile, folosind doar un cateter care spală tumora cu soluţie de bicarbonat de sodiu. Evident, interesele financiare din industria farmaceutică au făcut ca doctorul Simoncini să fie marginalizat, iar teoria sa să fie prea puţin cunoscută.

Ce anume cauzeazã scăparea de sub control a dezvoltării Candidei în organism şi cum putem şti că avem probleme legate de acest lucru? Un semn bun este dorinţa nestăpânită de dulciuri şi făinoase, acestea fiind preferate de ciupercă drept hrană. Este favorizată şi de alcool, cafea, drojdie, lactate, majoritatea fructelor, oţet, unele legume. Candida secretã 79 de substanţe toxice pentru organismul uman, de aceea cei afectaţi se simt slăbiţi, ameţiţi, lipsiţi de putere (de la alcoolul şi acetaldehida secretate de ciupercã) şi anxioşi, deprimaţi, fără putere de concentrare (de la reacţia acetaldehidei cu dopamina).

În lupta împotriva proliferãrii Candida în organism se recomandã o dietã riguroasã şi chiar obţinerea de suport psihologic pentru a renunţa la unele alimente nesănătoase, exerciţii fizice care ajută la reechilibrarea producerii de neurotransmiţători, consumul de bacterii „bune”. (C.Iacob)

Sursa: evenimentul.ro

Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu!
_______________________________________________________________________________________
Nu păstra doar pentru tine, share-uiește!
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 Ianuarie 2014 în PAGINA VERDE

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: