De ce ?…
De ce un mecanism cu mişcare continuă este o imposibilitate ? Păi, datorită faptului că de-a lungul istoriei, o serie de oameni de ştiinţă au declarat asta. Nu-i ştiu pe toţi, dar dacă privim o istorie sintetică a acestui concept, de pe enciclopedia Wikiedia, vom remarca cinci declaraţii în acest sens ale unor mari învăţaţi ai timpului lor:
În 500 înaintea erei noastre filozoful grec Anaxagora ar fi declarat că : „ din nimic nu se poate obţine nimic şi nimicul nu poate fi anulat.”
În 1490 Leonardo da Vinci demonstrează imposibilitatea mişcării spontane a unei roţi dezechilibrate cu greutăţi.
În 1586 olandezul Simon Stevin demonstrează imposibilitatea funcţionării unui perpetuu mobile cu planuri înclinate.
În 1648 englezul John Wilkins demonstrează imposibilitatea funcţionării maşinii lui Johannes Taisnierus ( 1562 ) ( planul înclinat cu bilă şi magnet ).
Capacul pentru întreaga lume ştiinţifică îl va pune declaraţia din 1775 a Academiei Franceze care de fapt exprima părerea lui Pierre Simon Lapalce: „Construcţia unei maşini cu mişcare perpetuă este absolut imposibilă.”
Dar omenii de ştiinţă au mai făcut de-a lungul timpului declaraţii aberante… să ne amintim doar de faptul că ştiinţa sfârşitului de secol 19 declara în unanimitate în frunte tot cu Academia Franceză, imposibilitatea zborului unui aparat mai greu decât aerul…
Toate aceste declaraţii au fost şi sunt în continuare susţinute de interpretarea parţial sau total eronată a unor legi sau teorii ştiinţifice care şi ele contribuie la întărirea părerii că declaraţia Academiei Franceze e una universal valabilă. Astfel:
În 1660 matematicianul, fizicianul şi astronomul olandez Christian Huygens stabileşte legile conservării momentului cinetic al corpurilor în rotaţie.
În 1686 Gottfried Wilhelm Leibniz defineşte energia potenţială că fiind produsul dintre forţă şi înălţime.
În 1848 Hermann von Helmholtz formulează principiul conservării energiei.
Iar în 1880 Rudolf Clausius formulează primele două legi ale termodinamicii iar …
În 1910 Walther Nernst formulează a treia lege a termodinamicii, care va fi reformulată ulterior de Max Planck
Toate aceste legi sunt de fapt cazuri particulare ale comportării naturii, care are o funcţionare interdependentă. Absolut nici un sistem natural nefiind de sine stătător toate sunt interconectate şi depind integral de funcţionarea sistemelor vecine. Această interdependenţă le conferă caracterul de sisteme deschise, adică sisteme care primesc şi cedează simultan energie dinspre sau către mediul înconjurător.
Confuzii şi neînţelegeri
O altă sursă de confuzie şi înţelegere greşită este însăşi metodologia total greşită ( şi după părerea mea intenţionat aleasă ) de a preda fizica în şcolile lumii, greşită nu doar prin exemplele practice alese ci şi prin insistenţa de a demonstra totul exclusiv şi puternic accentuat, prin formule matematice, fără a explica, sau explicând telegrafic, logica funcţionării mecanismului discutat şi relaţia sa cu mediul…
Astfel cel mai banal exemplu pe care l-am mai pomenit şi în altă parte este cel al predării pârghiei în şcoală primară. La acea lecţie pârghia e predată doar din punctul de vedere al forţelor care acţionează asupra ei, nu şi din acela al felului cum aceasta la rândul ei transmite forţele asupra mediului cu care interacţionează. Şi pentru a întări confuzia în mintea copiilor nu se pomeneşte nimic de celebra afirmaţie a lui Arhimede : „Daţi-mi un punct de sprijin şi voi muta Pământul.” – afirmaţie a cărei predare ar impune explicarea pârghiei din perspectiva felului cum transmite forţa ci nu din cea a felului cum acţionează aceasta asupra ei. Un corolar al acestui fapt este şi predarea conceptului de acţiune şi reacţiune a forţei care este în mod intenţionat ales aşa fel ca cel mic să nu priceapă nimic… La vârsta când acest concept se predă ( cel puţin în cazul generaţiei mele ) orice copil purta o praştie în buzunar, şi orice copil îşi făcuse şi utilizase măcar odată, un arc realizat dintr-o creangă tăiată din pădure… Cu toate acestea cei care au stabilit programa de învăţământ au ales ca exemplu pentru conceptul de reacţiune, împingerea egală a unui perete asupra braţului copilului atunci când acesta apasă pe perete… Reacţiunea unui perete la o apăsare e una total statică şi a cărui concept e extrem de greu de înţeles pentru un copil de 12 ani. De ce nu se recurge la exemplul reacţiunii dinamice a unui arc sau a praştiei cu care copilul e familiarizat la acea vârstă !?.. La o analiză atentă a întregii programe de învăţământ la materia fizică, fie ea de ciclu primar fie de cel secundar, se va descoperi că în toate manualele, exemplele practice alese, sunt inaccesibile sau extrem de greu accesibile înţelegerii copiilor… Nu cumva pentru a crea confuzie, pentru a face ca adevăratele implicaţii ale celor predate să nu fie relevate ?… Nu cumva pentru a face ca doar un procent extrem de mic de copii să înţeleagă iar restul să rămână o turmă proastă care trecând prin şcoală are impresia că învaţă… în timp ce de fapt se prosteşte ?… Pe de altă parte, alături de neînţelegerea sau înţelegerea greşită a anumitor părţi din ştiinţa predată în şcolile lumii, intervine confuzia… pe care această neînţelegere o naşte.
Sunt mai multe confuzii… Prima confuzie a fost impusă de denumirea de perpetuu mobile. Acesta în traducere directă înseamnă mişcare continuă… ca urmare orice mecanism cu mişcare continuă a cărui sursă de energie nu este vizibilă capătă automat catalogarea de perpetuu mobile şi va fi din start respins. A doua mare confuzie este acea a faptului că nimeni nu gândeşte energia universală în termeni generali. Toată lumea are tendinţa să se cramponeze de o formă particulară de energie, şi atunci când analizează un anumit sistem tehnic, de orice fel ar fi el, să nu vadă decât una din formele de energie implicate în funcţionarea acelui mecanism tehnic… O altă mare confuzie este aceea de a confunda forţa cu energia… De multe ori un sistem, folosind o anume cantitate de energie, prin utilizarea corectă a pârghiei poate să efectueze un lucru mecanic care la prima vedere şi insist să spun asta, la prima vedere poate părea a nu fi posibil decât cu un consum mult mai mare de energie.
O altă mare confuzie este pierderea din vedere a faptului că nici un fel de mişcare continuă nu e de fapt continuă… chiar şi mişcarea planetelor are la un moment dat un sfârşit… indiferent dacă raportat la lungimea vieţii noastre mişcare lor pare fără sfârşit…
Şi poate că acestea nici nu sunt cele mai importante confuzii, şi de asemenea nici nu sunt singurele… Dar ele sunt sursă ale unor mari neînţelegeri şi mai ales a refuzului de a înţelege natura chiar şi în ciuda evidenţelor…
Legile termodinamicii şi falsurile tehnice?…
Legile termodinamicii precum şi cea a conservări energiei, au fost stabilite în urma unor cercetări experimentale de laborator şi din păcate atât la elaborarea lor cât şi la introducere lor în programa de învăţământ s-a pierdut din vedere că de fapt ele sunt doar cazuri particulare ale comportării naturii. S-a pierdut din vedere că ele deşi par a stabili nişte limite stricte, în realitate nu pun nici un fel de oprelişti… ele nu doar că nu interzic aportul de energie dinspre mediu spre sistem ba chiar prima lege, prin declararea faptului că energia nu se produce şi nu se distruge ci doar se transformă şi a treia prin declararea faptului că nu se poate ajunge la 0 absolut, ( mişcare moleculară şi radiaţia nu încetează ) tocmai asta subliniază… Orice consum energetic am efectua noi în sistemele noastre tehnice, acestea nu consumă energia ci o cedează mediului… Dar în natură orice cedare energetică va fi rapid înlocuită de o cantitate de energie venită din altă parte… energie care, subliniez asta, căci e foarte important, nu e totdeauna de acelaşi tip cu cea cedată şi nici nu e mereu egală ! ( exemplu : sistemul energetic format de atmosfera terestră, unde orice deplasare a unei mase de aer cald va fi înlocuită de o masă de aer rece şi invers…ducând la… uragane, tornade, etc. … nu vedem aerul şi nici temperatura sa, dar vedem mişcarea valurilor sau efectele tornadelor…) De aici rezultă faptul că pierderile energetice ale sistemelor noastre sunt înlocuite cu cantităţi egale sau nu, de energie venite din mediul înconjurător, doar că printr-o concepţie cel puţin neinspirată sistemele noastre tehnice nu ştiu să exploateze această reechilibrare naturală. Impedimentul cu tehnologiile destinate colectării energiei libere este acela că nu sunt înţelese tocmai pentru că anterior nu sunt înţelese legile termodinamicii…
Toate aceste tehnologii, fără excepţie, nu fac altceva decât de a folosi o mică cantitate dintr-o formă de energie pentru a controla şi a colecta o cantitate mare dintr-o altă formă de energie. Problema este că nu suntem capabili să vedem decât una din aceste tipuri de energii implicate… Cazul cel mai concret este cel al grupului cinetic motor-generator al lui Chas Campbell care folosind 750 W energie electrică, prin lucrul mecanic efectuat de motorul de antrenare, colectează o cantitate mare de energie din câmpul gravitaţional pe care o converteşte prin generatorul de la ieşire în 3 kW energie electrică. Toţi văd energia electrică din intrarea şi din ieşirea sistemului, dar nimeni nu e capabil să vadă colectarea de energie din câmpul gravitaţional, care are loc pe lanţul cinetic de transmisie şi ca urmare se creează impresia eronată că acest dispozitiv încalcă legile termodinamicii… Acest dispozitiv aplică de fapt, în mod inteligent, proprietăţile obiectelor aflate în mişcare de rotaţie, adică fizica clasică a căror legi au fost stabilite de Isaac Newton, fizică ce se studiază în primul an de liceu şi de asemenea o teorie relativ nouă necunoscută şi nepredată nicăieri în şcoli : Teoria pulsatorie a energiei a lui Lawrence Tseung de la Universitatea din Hong Kong. Mai e cazul să amintesc aici premiul Nobel acordat prin 1978 lui Ilya Prigogine pentru “Termodinamica sistemelor aflate în permanent dezechilibru energetic”, termodinamică care nu se studiază pe nicăieri în învăţământul mondial… şi care descrie tocmai starea de interdependenţă a tuturor sistemelor naturale, în colaborarea lor continuă spre a-şi reface dezechilibrele temporare…
Realitatea problemei pe care o avem este educaţia parţial eronată pe care am primit-o fiecare din noi, care ne împiedică să înţelegem principiile de funcţionare a acestor tehnologii.
Ca urmare deşi internetul e plin de asemenea tehnologii, şi este în egală măsură plin de falsuri, insuficienta pregătire pe care o avem nu ne dă posibilitatea de a putea depista care sunt cu adevărat funcţionale din ele … ( şi când spun insuficientă, nu mă refer la ea în termeni doar cantitativi ci şi în termeni calitativi – cu alte cuvinte nu suntem pregătiţi în domeniul necesar aprecierii acestor fenomene ). Ajungem astfel să le considerăm pe toate falsuri…
Sfântul Graal al energiei libere
S-au făcut şi se fac încă comentarii cum că cei care studiază aceste tehnologii cunoscute cu numele de „free energy” ar alerga după „cai verzi pe pereţi” după un ipotetic „Sfânt Graal al energiei libere”… Dar acel „Sfânt Graal al energiei libere” există de mult timp, numai că prin contribuţia egală a educaţiei pe care o avem şi a acţiunii cercurilor interesate ca masele să nu aibă acces la energie, nu suntem capabili să-l recunoaştem, şi cu atât mai puţin să ajungem la el. Iată un asemenea „Sfând Graal” este grupul cinetic motor – generator de care am vorbit mai sus, precum şi toate tipurile de motoare magnetice, care se pot remagnetiza în timp foarte scurt şi cu consumuri energetice infinit de mici comparativ cu ce se va scoate ulterior din ele ca lucru mecanic sau electricitate. Din păcate toate aceste tipuri de motoare magnetice, unele dintre ele extrem de puternice ( ex. „maxforce engine” construit pe structura a doi arbori cotiţi – https://www.youtube.com/watch?v=wO5ASxjwi14 ) nu au ajuns niciodată să fie produse industrial şi comercializate către mase, datorită presiunilor fantastice ale cercurilor interesate şi a legislaţiei… Un asemenea „Sfânt Graaal”, e şi tehnologia energiei radiante ( curent electric pulsatoriu de înaltă frecvenţă şi înaltă tensiune ) pusă la punct de Nikola Tesla, a cărui reprezentat tehnic actual sunt dispozitivele lui Donald Lee Smith şi cel al lui Tariel Kapanadze, precum şi toate celelalte asemănătoare lor. De asemenea un „Sfânt Graal al energiei libere” este şi foarte noul şi extraordinar de eficientul ( are un COP cuprins între 100 şi 500 ) colector al brazilienilor Barbosa şi Leal : http://energiauniversal.eco.br/ precum şi http://www.scribd.com/doc/214406082/Colectorul-Barbosa-Leal sau http://peswiki.com/index.php/Directory:Evolutions_in_Energy_%28Company_in_Brazil%29
Sursa: Articol preluat integral din blog.catalindancarnaru.ro
Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu! _______________________________________________________________________________________ Nu păstra doar pentru tine, trimite la prieteni, mail-uiește sau share-uiește!
Caroiaje 