Sinecurismul, Oda proștilor și Romanța bugetului

Cu umorul său irezistibil a cucerit inimile a generaţii şi generaţii de români şi evrei, am putea spune de-a lungul unui întreg secol XX. Ziarele şi revistele vremii, în paginile cărora semna, fie şi numai pentru aceasta, se vindeau ca pâinea caldă. La fel şi cărţile sale. Nici astăzi, în librăriile şi anticariatele din România sau din Israel nu se mai găsesc.

Oda proștilor

De-ar fi să-i luăm pe toţi la rând,

Şi actualii, dar şi foştii,

Cei mai deştepţi de pe Pământ

Au fost întotdeauna…PROŞTII.

 

Nu te ruga la ursitoare

Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,

Mai bine urlă-n gura mare:

“Iubite Doamne, fă-mă….PROST!”

 

De ce să tragi ca la galeră,

Să-nveţi atâtea fără rost,

De vrei să faci o carieră,

Ajunge numai să fii…PROST.

 

În lumea asta cu de toate,

Unde se-nvaţă contra cost,

Păcat că nici o facultate

Nu dă şi diploma de….PROST.

 

Avem impozite cu carul,

Dar înotăm în sărăcie

şi ce buget ar avea statul

Dintr-un impozit pe… PROSTIE.

 

Ei sunt ca iarba, cu duiumul,

Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti !

O, Doamne, de ne-ar creşte grâul

Cum cresc recoltele de… PROŞTI.

 

Şi-n lumea asta răsturnată,

Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi,

Savanţii noştri mor de foame

Şi numai PROŞTII sunt deştepţi.

                                              de Ion Pribeagu

ROMANŢA BUGETULUI

O, buget, slăvit de veci,

Ce hrăneşti atâţia seci

Cu-ale tale graţii…

Tu dai bunuri răilor,

Ranguri nătărăilor,

Şi atârni dulăilor

Cruci şi decoraţii…

 

Prăbuşeşti creanţele,

Turburi conştiinţele

Numai c’o zâmbire.

Strâmbi puterea legilor,

Saturi pofta regilor,

Dărui glorii blegilor,

Hoţilor, mărire.

 

Schimbi guvernele pe rând,

Cumperi toate ce se vând,

Într’o noapte neagră.

Taine vinzi duşmanilor,

Curmi avântul anilor

Şi trimiţi ţăranilor

Biruri şi pelagră.

 

Tu tragi toate sforile,

Plămădeşti ororile

Şi înalţi rataţii;

Faci apostoli din zevzeci,

… O, buget, slăvit de veci

Ce hrăneşti atâţia seci

Cu-ale tale graţii…

                                    de Ion Pribeagu

Textier la Tănase, petiţionar la Gheorghiu Dej 

Ion Pribeagu este pseudonimul cel mai consacrat al lui Isac Lazarovici. Acesta s-a născut la 27 octombrie 1887, în satul Suliţa, judeţul Botoşani. Era mic de statură, avea nu cu mult peste 1,50 m. El însuşi făcea haz de statura sa, iar prima poezie publicată a semnat-o cu pseudonimul „mic şi-al dracului”, devenit, ulterior, titlu al unui volum de poezii umoristice. Apoi, până să se hotărască la pseudonimul literar de Ion Pribeagu, care l-a consacrat, a început prin a-şi anagrama prenumele şi a folosit primul pseudonim: Sachi Disperatu. Au urmat alte pseudonime: Ion Palavră, Ivan Turbincă, Ion Vraişte, Vasile Ispravă, Vasile Găină.

Cu mult umor, şi-a redactat în versuri propriul CV:

„Numele: Ion Pribeagu

Ocupaţia: scriitor,

Peste un metru înălţime

De la cap pân-la picior.

Data naşterii: octombrie

Locul naşterii: în pat

Semnele particulare:

Mărunţel şi inspirat.

Ochi deştepţi ascunşi sub lupe,

Nas copoi şi barba râde,

După stil şi comportare

Par a fi om cumsecade.”

 

A scris foarte mult – piese, reviste, cronici, proză, dar mai ales versuri – şi s-a remarcat prin stilul mai libertin. A scris mult „pentru sertar” şi doar rareori citea ceva „conspirativ” vreunui prieten bun. În perioada 1939 – 1944 a scris textele umoristice pentru spectacolele lui Constantin Tănase. Tot el este autorul versurilor cunoscutei melodii „Zaraza”.

După război, sătul de sărăcie şi de cenzura care îi cam respingea cupletele, uneori mai deocheate, Pribeagu s-a decis să emigreze în Israel. De altfel şi copiii săi erau deja acolo. Cum de câteva ori i se respinsese cererea de emigrare, s-a decis să-i scrie chiar lui Gheorghiu-Dej. Evident în versuri şi iată cum:

„Am depus actele toate

Şi bilet de sănătate

Şi fotografii recente,

Cazierul cu amprente,

Plus biletul de vaccin

Că n-am fost supus străin,

Note bune la purtare,

Ordinul de concentrare,

Act de naştere-al lui tata,

De la fisc pe cinci ani plata.

Anexez aici chitanţa

Că-s la zi cu Manutanţa,

Am dovada de la „Sacra”

C-am trăit bine cu soacra,

Că n-am bloc, că n-am moşie,

Că n-am stat la puşcărie,

Că n-am fost nici beat, nici mort.

Am şi act de cununie

Şi-mi mai trebuie-o hârtie,

Doar atâta: Paşaport.”

 

Gheorghiu-Dej s-a amuzat când a citit-o, în şedinţa Biroului Politic al Partidului. Râdeau şi Maurer, şi Drăghici, şi Apostol. Numai Iosif Chişinevschi avea o mutră amară. „Mă, tu de ce nu râzi?”, l-a întrebat Dej. „E un duşman al ţării, acest Pribeagu”, a răspuns Chişinevschi. „Mă, ce fel de ovrei eşti, când n-ai pic de umor?”, s-a amuzat Dej. Şi i-a aprobat lui Pribeagu plecarea.

Ion Pribeagu era evreu. Nu s-a mândrit cu asta, dar nici n-a avut complexe, aşa cum n-a avut nici cu statura fizică. Dimpotrivă, opera sa umoristică este plină de evrei, cu tarele şi calităţile lor, în situaţii comice. Chiar pseudonimul său este o trimitere subtilă la tema „Jidovului rătăcitor”. Ca exemplu, la Editura Teşu, condusă de Teşu Solomovici, a apărut un volum cu 175 de glume sărate, piperate şi deocheate, semnate de Ion Pribeagu. Titlul cărţii era „Foaie verde caltaboşi, măi, suntem nişte scârboşi”.

Când a murit, la Tel Aviv, mii de oameni l-au însoţit la cimitir. Nu mult după decesul său a fost prezentat un spectacol de revistă intitulat „A fost mic şi-al dracului”. Marele comic Mircea Crișan a venit special din Germania, unde trăia, ca să joace în spectacol rolul lui Constantin Tănase, dar şi să interpreteze cupletele lui Pribeagu.

Sursa: stefanteris.wordpress.com  www.luceafarul.net

Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu!

_______________________________________________________________________________________

Nu râde singur, trimite la prieteni, mail-uiește sau share-uiește!