NO COMMENTS. JUST ENJOY.
Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu! _______________________________________________________________________________________ Nu păstra doar pentru tine, trimite la prieteni, mail-uiește sau share-uiește!
Arhive pe etichete: comedie
Lecție de înjurat
Indiferent câte limbi știi să vorbești, interesant este faptul că doar într-una poți să gândești!
Pe planetă, toată lumea înjură, indiferent de limbă. Noi românii, chiar cred că avem un talent nativ în aceasta direcție. Problema nu e gravă, e omenește și uneori este indicat să faci asta. Ține de spirit, conjunctură, atitudine, personalitate … ale tale, dar mai ales ale celor cu care comunici, indiferent de motiv.
Nu cred că la școală, la orele de limba engleză, v-a învățat cineva să înjurați. Și totuși acest comportament trivial, înjuratul, face parte din viața de zi cu zi a vorbitorilor de limbă engleză din lumea largă. Ca dovadă cu toții am constatat asta în peste 90% din filmele pe care le vedem la televizor. Multe dintre ele le-am împrumutat și noi în vorba noastră cotidiană. Dar oare știm cum și în ce context să le folosim corect, atâta timp căt noi gândim romănește?
Acest post este un pamflet și trebuie tratat ca atare!
Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu! _______________________________________________________________________________________ Nu râde singur, trimite la prieteni, mail-uiește sau share-uiește!
O cină cu stil
No comment! Just enjoy!
Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu! _______________________________________________________________________________________ Nu râde singur, trimite la prieteni, mail-uiește sau share-uiește!Umor cu esență de amor
MAC-MAC
În tramvaiul care duce Din Lipscani în Ghica Tei Plin de lume anonimă De bărbaţi şi de femei, S-a urcat o cuconiţă Cu superbe rotunjimi. Trup felin, plin de ispite, Dur, rotund şi voinicel Parcă ar fi sculptat cu dalta Lui Rodin sau Praxitel. După ea, se urcă un tânăr Tip donjuan sadea, Care nu ştiu din ce pricini Se cam îndesa în ea Doamna foarte indignată, L-a privit cu mult temei, Însă tot mai mult măgarul Se îndesa în … viaţa ei. Că deodată cuconiţa Nu s-a mai putut abţine Şi i-a spus: – Ascultă june, Nu te simţi sau nu ţi-e bine? Ce te îndeşi ca la pomană Când nici nu ştiu cine eşti Cu metode de astea brute Crezi că ai să mă cucereşti? Află că sunt doctoriţă. Chiar de nu m-arată faţa Eu am tăiat toată viaţa! Că de mai m-atingi odată Peste trup sau peste braţe Ţi-o tai jos în bucăţele Imediat şi-o dau la raţe! Iar femeile vreo zece Din tramvaiul cel sărac, Începură toate odată: Mac, mac, mac, mac! Autor Ion Pribeagu
PANDELE
Bunicuţa lui Pandele După strada Ghica Tei A băgat discret de seamă Cum că nepoţelul ei, Când nu-i observat de nimeni Nici de Tone şi nici de Rodica Se cam joacă cu puţica. Şi i-a spus: Pandele dragă, Vai de mine, nu-i frumos Vezi pe domnul cel de colo, Ală grasu şi burtos? Tot aşa o burtă mare I-a spus tainic bunicuţa O să-ţi crească, de vreodată Ai să te mai joci cu puţa! S-a speriat grozav Pandele Şi ofta cu-nfrigurare Când gândea că o să-i crească Tot aşa o burtă mare. Dar primind cadou o tobă, Şi un cerc şi-o muzicuţă De atuncea niciodată, N-a mai pus mâna pe puţă. Într-o zi, fiind la plimbare Pe o vreme înnourată A văzut şezând pe-o bancă O femeie însărcinată Drept la ea s-a dus şi-i spuse C-a roşit şi bunicuţa: – Vezi ce ai păţit cucoană, Dacă te-ai jucat cu puţa! Autor Ion Pribeagu
VORBA AIA
La numai 15 anișori, Aveam o creștere aleasă. În pension făceam furori, Dar eram tare rușinoasă. Și când cu Nicusor vorbeam, Mi-ardeau obrajii ca văpaia… Țiu minte, cât de mult roșeam, Când îmi spunea de… vorba aia. Într-o duminică, fiind cald Și cum văzduhul sta să fiarbă, M-am dus la gârlă să mă scald, Și mi-am pus hainele pe iarbă. Dar Nicusor sta-n iarba strâns Și mă privea cum făceam baia, Mi-a fost rușine și am plâns, Fiindcă-mi văzuse… vorba aia. Prin Cismigiu, cu pas grăbit, De la pension mergeam spre casă Și-un ofițer m-a urmărit, Spunându-mi dulce că-s frumoasă. M-am rușinat și-am spus „merci” Și ca să nu m-apuce ploaia, M-am dus la el acasa și… S-a întâmplat și… vorba aia. Deși sunt rușinoasă rău, De toți băieții sunt curtată Și-aleargă-n urma mea mereu Aproape Capitala toată. Și-n timpul verii, deseori Sunt la Constanța sau Mamaia, Petrec din noapte pâna-n zori Ca mult îmi place… vorba aia. Zadarnic, muritor sărman, Vrei să găsești a vieții cheie! Popescu scrie un roman Fiindcă iubeste o femeie. Aseară s-a-mpușcat Bebe, Aflând că l-a-nșelat Aglaia Și toate astea pentru ce? Ah, numai pentru… vorba aia!… Autor Ion Pribeagu
OM CINSTIT
În expres, un tânăr, Iane,
Mai acum o săptămână,
Voiaja c-o cuconiţă
Mai frumoasă ca o zână.Grecul, admirându-i chipul
Feciorelnic şi cosiţa,
N-a răbdat ca să nu-i spuie:
– Ce frumoasă eşti, coniţă!
Lei o mie-aş da acuma
Dacă m-ai lăsa agale
Să pui mâna, doar o clipă
Pe pulpiţa dumitale.
Zâna, roşie ca focul
Şi cu buze-nsângerate,
A răspuns: – Nu ţi-e ruşine?
Vai de mine, nu se poate!
– Nu e nimeni, cuconiţă,
Să te vadă, să te ştie;
Cum ai ridicat rochiţa
Ş-am pus mâna, iei o mie!
Zâna, strânsă-n faldul rochii,
Se mlădie ştrengăreşte
Şi îi face semn cu ochii
Că primeşte, că primeşte.
Grecul e robit de farmec,
Fiindcă zâna, foarte fin,
A săltat în sus rochiţa
Puţintel, câte puţin…
Pulpe roze vede Iane
Cum în lume multe nu-s:
Durde, dulci şi dolofane;
– Ah, puţin mai sus, mai sus!
– Gata, îi vorbeşte zâna,
Rochia-i peste sânii mei;
Hai degrabă, pune mâna,
Pune mâna unde vrei!
– Nu, nu, nu! răspunse Iane,
C-a rămas perplexă zâna;
Grecul om cinstit rămâne:
N-are bani, nu pune mâna!
Sinecurismul, Oda proștilor și Romanța bugetului
Cu umorul său irezistibil a cucerit inimile a generaţii şi generaţii de români şi evrei, am putea spune de-a lungul unui întreg secol XX. Ziarele şi revistele vremii, în paginile cărora semna, fie şi numai pentru aceasta, se vindeau ca pâinea caldă. La fel şi cărţile sale. Nici astăzi, în librăriile şi anticariatele din România sau din Israel nu se mai găsesc.
Oda proștilor
De-ar fi să-i luăm pe toţi la rând, Şi actualii, dar şi foştii, Cei mai deştepţi de pe Pământ Au fost întotdeauna…PROŞTII. Nu te ruga la ursitoare Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost, Mai bine urlă-n gura mare: “Iubite Doamne, fă-mă….PROST!” De ce să tragi ca la galeră, Să-nveţi atâtea fără rost, De vrei să faci o carieră, Ajunge numai să fii…PROST. În lumea asta cu de toate, Unde se-nvaţă contra cost, Păcat că nici o facultate Nu dă şi diploma de….PROST. Avem impozite cu carul, Dar înotăm în sărăcie şi ce buget ar avea statul Dintr-un impozit pe… PROSTIE. Ei sunt ca iarba, cu duiumul, Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti ! O, Doamne, de ne-ar creşte grâul Cum cresc recoltele de… PROŞTI. Şi-n lumea asta răsturnată, Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi, Savanţii noştri mor de foame Şi numai PROŞTII sunt deştepţi.de Ion Pribeagu
ROMANŢA BUGETULUI
O, buget, slăvit de veci, Ce hrăneşti atâţia seci Cu-ale tale graţii… Tu dai bunuri răilor, Ranguri nătărăilor, Şi atârni dulăilor Cruci şi decoraţii… Prăbuşeşti creanţele, Turburi conştiinţele Numai c’o zâmbire. Strâmbi puterea legilor, Saturi pofta regilor, Dărui glorii blegilor, Hoţilor, mărire. Schimbi guvernele pe rând, Cumperi toate ce se vând, Într’o noapte neagră. Taine vinzi duşmanilor, Curmi avântul anilor Şi trimiţi ţăranilor Biruri şi pelagră. Tu tragi toate sforile, Plămădeşti ororile Şi înalţi rataţii; Faci apostoli din zevzeci, … O, buget, slăvit de veci Ce hrăneşti atâţia seci Cu-ale tale graţii…de Ion Pribeagu
Textier la Tănase, petiţionar la Gheorghiu Dej
Ion Pribeagu este pseudonimul cel mai consacrat al lui Isac Lazarovici. Acesta s-a născut la 27 octombrie 1887, în satul Suliţa, judeţul Botoşani. Era mic de statură, avea nu cu mult peste 1,50 m. El însuşi făcea haz de statura sa, iar prima poezie publicată a semnat-o cu pseudonimul „mic şi-al dracului”, devenit, ulterior, titlu al unui volum de poezii umoristice. Apoi, până să se hotărască la pseudonimul literar de Ion Pribeagu, care l-a consacrat, a început prin a-şi anagrama prenumele şi a folosit primul pseudonim: Sachi Disperatu. Au urmat alte pseudonime: Ion Palavră, Ivan Turbincă, Ion Vraişte, Vasile Ispravă, Vasile Găină.
Cu mult umor, şi-a redactat în versuri propriul CV:
„Numele: Ion Pribeagu Ocupaţia: scriitor, Peste un metru înălţime De la cap pân-la picior. Data naşterii: octombrie Locul naşterii: în pat Semnele particulare: Mărunţel şi inspirat. Ochi deştepţi ascunşi sub lupe, Nas copoi şi barba râde, După stil şi comportare Par a fi om cumsecade.”A scris foarte mult – piese, reviste, cronici, proză, dar mai ales versuri – şi s-a remarcat prin stilul mai libertin. A scris mult „pentru sertar” şi doar rareori citea ceva „conspirativ” vreunui prieten bun. În perioada 1939 – 1944 a scris textele umoristice pentru spectacolele lui Constantin Tănase. Tot el este autorul versurilor cunoscutei melodii „Zaraza”.
După război, sătul de sărăcie şi de cenzura care îi cam respingea cupletele, uneori mai deocheate, Pribeagu s-a decis să emigreze în Israel. De altfel şi copiii săi erau deja acolo. Cum de câteva ori i se respinsese cererea de emigrare, s-a decis să-i scrie chiar lui Gheorghiu-Dej. Evident în versuri şi iată cum:
„Am depus actele toate Şi bilet de sănătate Şi fotografii recente, Cazierul cu amprente, Plus biletul de vaccin Că n-am fost supus străin, Note bune la purtare, Ordinul de concentrare, Act de naştere-al lui tata, De la fisc pe cinci ani plata. Anexez aici chitanţa Că-s la zi cu Manutanţa, Am dovada de la „Sacra” C-am trăit bine cu soacra, Că n-am bloc, că n-am moşie, Că n-am stat la puşcărie, Că n-am fost nici beat, nici mort. Am şi act de cununie Şi-mi mai trebuie-o hârtie, Doar atâta: Paşaport.”Gheorghiu-Dej s-a amuzat când a citit-o, în şedinţa Biroului Politic al Partidului. Râdeau şi Maurer, şi Drăghici, şi Apostol. Numai Iosif Chişinevschi avea o mutră amară. „Mă, tu de ce nu râzi?”, l-a întrebat Dej. „E un duşman al ţării, acest Pribeagu”, a răspuns Chişinevschi. „Mă, ce fel de ovrei eşti, când n-ai pic de umor?”, s-a amuzat Dej. Şi i-a aprobat lui Pribeagu plecarea.
Ion Pribeagu era evreu. Nu s-a mândrit cu asta, dar nici n-a avut complexe, aşa cum n-a avut nici cu statura fizică. Dimpotrivă, opera sa umoristică este plină de evrei, cu tarele şi calităţile lor, în situaţii comice. Chiar pseudonimul său este o trimitere subtilă la tema „Jidovului rătăcitor”. Ca exemplu, la Editura Teşu, condusă de Teşu Solomovici, a apărut un volum cu 175 de glume sărate, piperate şi deocheate, semnate de Ion Pribeagu. Titlul cărţii era „Foaie verde caltaboşi, măi, suntem nişte scârboşi”.
Când a murit, la Tel Aviv, mii de oameni l-au însoţit la cimitir. Nu mult după decesul său a fost prezentat un spectacol de revistă intitulat „A fost mic şi-al dracului”. Marele comic Mircea Crișan a venit special din Germania, unde trăia, ca să joace în spectacol rolul lui Constantin Tănase, dar şi să interpreteze cupletele lui Pribeagu.
Sursa: stefanteris.wordpress.com www.luceafarul.net
Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu! _______________________________________________________________________________________ Nu râde singur, trimite la prieteni, mail-uiește sau share-uiește!Antistres
Eros zbura deasupra băncilor din parc şi săgeta cu dragoste perechile de îndrăgostiţi. Pe o bancă, stăteau doi gay. Eros încordează arcul, dă să elibereze săgeata, apoi se răzgândeşte :
– Vouă vi-l trimit pe Marcu ….
Unde găsești un câine fără picioare? Răspuns: Unde l-ai lăsat !
Ce se află între Soare și Pământ? Raspuns: Și !
Cum se numește un bărbat inteligent în America? Răspuns: Turist !
Ce fac peștii când sunt mulți? Răspuns: Bancuri !
Care e femininul de la tren? Răspuns: Tunel !
Cum găsește un cioban o oaie la munte? Raspuns: Acceptabilă !
Cum se numesc dacii care gândesc? Răspuns: Gândaci !
Care este antidotul la Viagra? Răspuns: Cocolino – o face moale și pufoasă !
Ce-i albă și are 30 cm? Răspuns: Nimic, toată lumea știe că, dacă are 30cm, este neagră !
Cum se cheamă un câine fără picioare? Răspuns: Nu se cheamă, că oricum nu vine !
Un american care trăiește în Florida poate fi înmormântat la New York? Răspuns: Nu, pentru că trăiește !
Care a fost primul bărbat care a spus: “E nevoie de o femeie în casă!”? Răspuns: Mesterul Manole !
Miezul nopții. Un bețiv se leagănă din gard în gard, când e oprit de un polițist.
– Actele la control va rog și să-mi spuneți unde mergeți! Bețivul se uită lung și răspunde:
– Mă duc la o conferință despre efectele nocive ale alcoolului și despre riscul bețivilor de a deveni ratați.
Polițistul se uită la el fix și întreabă:
– La ora asta? Cine ține o conferință despre așa ceva la miezul nopții?
– Nevastă-mea și mai mult ca sigur și soacra-mea.
Unul mangă la volan, suflă a treia oară în fiolă şi-i iese tot zero.
– Dom‘le, eşti beat?
– Beat dom‘ poliţist …
– Păi şi la fiolă cum dracu‘ de nu iese?
– Am metoda mea… Dimineaţa când plec de-acasă, îmi fac o clismă cu rachiu… Eu îs mangă, da‘ la fiolă nu iese….
– Dom‘le, te las să pleci, nu-ţi fac nimic, da nu mai spune cuiva de treaba asta, că dacă aud şefii , or să ne pună să vă mirosim şi la fund …
Nu stiu de ce, însă când mă vede că dansez Macarena, nevasta-mea rămâne complet stupefiată. De exemplu, săptămâna trecută mi-a zis niște chestii de genul: „O, nu! Te rog Costele, macar acum abține-te!…La naiba, e totuși înmormantarea lui mama, tâmpitule!”
INTERNETUL, TEORIA INFORMAȚIEI … ȘI IGNORANȚA UTILIZATORILOR
O celulă umană conține 75 MB informație genetică. Un spermatozoid 37,5 MB. Într-un mililitru sunt 100 milioane de spermatozoizi. În medie, eliberăm – la o singură ejaculare – 2,25 ml în 5 secunde. Deci – logic – lățimea de banda a organului responsabil cu ejacularea este: (37.5MB x 100mil x 2,25)/5 = (37.500.000 x 100.000.000 x 2.25)/5 = 1.687.500.000.000.000 = 1687,5 TeraB/s. De asemenea, este cel mai ineficient mod de a folosi un mediu de comunicație. Faci broadcast cu 1687,5 TB/s cu același set de informație (redundanță uriașă) cu speranța că poate 37,5 MB din ei vor ajunge la destinație. În plus, are și o latență uriașă, primești ACK-ul cam în 2 luni, și răspunsul la cerere în 9 luni. Și de cele mai multe ori e doar SPAM!
Acum vine întrebarea… de ce oare, mereu se vaită lumea și zice că “îmi merge netu‘ ca o p**!” ?
CUM INTRI CU BEREA PE STADION FĂRĂ SĂ FII PRINS
Sursa: youtube Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu! _______________________________________________________________________________________ Nu râde singur, share-uiește!Mefisto
După 46 de ani (1967) de la difuzarea acestui episod sketch comedy pe postul national de televiziune din România, în interpretarea unică și imemorabilă a maestrului Toma Caragiu, constat cu surprindere că acesta se potrivește foarte bine cu moralitatea și obișnuințele societății românești din ziua de azi … în anul 2013 !!!
Întrebarea vine de la sine: cu ce credeți că suntem social diferiți în realitatea actuală (pe subiect) față de acum 46 de ani ?!? …
N-ai pe cineva?
| Stimaţi ascultători vă spun de la început că n-am pe nimeni nicăieri. Nici la telefoane, nici la instalaţii gaze, nici la OCL, nici la OCTS, la nici o altă instituţie oricâte iniţiale ar avea, n-am! |
| Spun asta că să auda şi amicul meu, domnul „n-ai pe cineva”. Acuma că suntem între noi putem vorbi deschis. Omul ăsta a devenit o obsesie a mea, sau dacă vreţi c-un termen mai modern – angoasa vieţii mele. Aud refrenul ăsta, „n-ai pe cineva” de dimineaţă până seara, mai des că o porumbiţă cât o bobiţă! Domnul „n-ai pe cineva” a insistat să mă convingă că e foarte bine să ai pe cineva, care să aibă şi el pe cineva pe lângă altcineva… undeva… chiar din clipa în care vii pe lume. Nici n-apuci să faci ochi şi te ia sora în primire: ce dai buzna aşa tinere nou născut, ai răbdare, ai răbdare, e tovarăşul înainte. Şi după ce te naşti trebuie să ai pe cineva care să te ia în braţe – nu mama, nu tata, poate să fie şi adjunct care să te ia în braţe şi hopa sus! Fără avizul braţelor de muncă. N-ai pe cineva, hopa prin concurs. Concursul se ţine joi şi postul e ocupat de marţi. |
| Domnia sa, domnul „n-ai pe cineva” îmi argumentează că până la urmă şi cele mai simple elemente ale materii, vezi oul, au pe câte cineva. Strămoşii oului contemporan l-au avut pe Columb, c-alminte nu intra în istorie, intra în omletă. Fenomenul s-a extins şi la regnul animal. Cum amicul meu vorbeşte curent canina – scris, citit – mi-a relatat ce i-a mârâit la ureche un câine-lup: „Şti problema care mă frământă? De ani de zile stau în comun c-un foxterier pensionar şi aş vrea să mă extind. N-ai pe cineva?…” Şi în sectorul mitologic. „N-ai pe cineva”, întreabă o vrabie zglobie, „să dau şi eu examen de stewardesă pentru un cocor Boeing, ciripesc în patru limbi europene, vezi, rândunelele se duc şi eu tot în pomul de la universitate.” |
| De-abia am reuşit să scap de domnul „n-ai pe cineva” şi m-a interceptat doamna. „N-ai pe cineva la „Steaua fără nume” şi dacă nu măcar un mecanic la Ciclop că ăştia sunt bine cu toată lumea. Ştiţi, am vrea să-i facem pe nepoţeii mei solişti de muzică uşoară, bineînţeles dacă noră-mea naşte gemeni.” Sau stai puţin! Poate ai pe cineva pentru Fane. Fane care a făcut la Constanţa şcoala aia de „Lup de mare”. N-ai pe cineva să-l repatrieze la căpitănia portului Cişmigiu colţ cu Atlantic Bar? |
| N-ai pe cineva, care să aibă pe cineva, pe lângă altcineva… undeva… Gata, gata! Şlagăr mare domnule, şlagăr mare! Poate-l cânt la un festival internaţional şi iau marele premiu! Morcovul de aur… |
| Gata, gata, plec acasă că… mai stau de vorbă cu soţia mea, mai vorbim despre una, despre alta. Cum am vorbit şi aseară despre căznicia noastră fericită şi-am întrebat-o la un moment dat dacă n-ar fi bine s-avem şi noi un copil. Şi ea mi-a răspuns: „Da, Toma, da. N-ai pe cineva?…” |
Interpretează: Toma Caragiu Text: Dan Mihăescu, Grigore Pop
Sursa: youtube
Clipul e vechi (acum chiar nu mai contează) … dar morala rămâne!
Dacă ți-a plăcut lasă un comentariu! _______________________________________________________________________________________ Nu râde singur, share-uiește!
Caroiaje 